O carte incendiară! Mihai Beniuc, Ȋnsemnările unui om de rând. Pagini de jurnal şi memorii

Dacă volumul de memorii dictate în 1975 (35 de ani printre literaţi, tipărit abia în 1999, cu titlul Sub patru dictaturi) a fost puternic autocenzurat şi cenzurat, în vederea publicării volumului atunci, iată că apare acum un volum de memorii inedite: Mihai Beniuc, Însemnările unui om de rând. Pagini de jurnal şi memorii (1965-1969; 1971; 1974).  Cu un Argument de V. Fanache. Ediţie îngrijită, prefaţă, notă asupra ediţiei, note şi comentarii, indice de nume de Ilie Rad, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2016. Volumul se bazează pe conţinutul a şapte caiete, pe care Mihai Beniuc i le-a oferit profesorului V. Fanache, în 1975, iar acesta i le-a dat lui Ilie Rad, pentru a le publica.

Cele mai importante pagini ale însemnǎrilor de faţǎ sunt ocazionate de Conferinţa pe ţarǎ a scriitorilor din România, din 21-23 februarie 1965 (“conferinţa canibalilor”, cum o numeşte autorul), convocatǎ anume pentru debarcarea lui Mihai Beniuc de la conducerea Uniunii Scriitorilor.

Ȋn contrapartidă, Beniuc vorbeşte despre dosarele de informator ale lui Zaharia Stancu, condamnă cinismul lui Tudor Arghezi (care “şi-a închiriat sufletul tuturor regimurilor”), precum şi avariţia acestuia, este uimit de atitudinea lui Demostene Botez, care “dezaproba pe poeţii care vorbesc despre eul lor, despre psihologia lor”. Despre Geo Bogza scrie cǎ ar fi trimis reportaje “dintr-o <<spanie>> care nu figurează pe nicio hartă terestră”, pentru că viitorul autor al Cărţii Oltului “scria reportaje patetice despre însângeratul pǎmânt spaniol, stând dincolo de graniţe, într-o cafenea din …Perpignan!”, alţii sunt “ignari de tipul lui Preda, Barbu şi alţii, simultan mari şarlatani şi denunţǎtori la modul cel mai josnic, oameni cu talent literar minor, dar lipsiţi de scrupule în cel mai înalt grad”, iar “Z. Stancu, E. Jebeleanu, G. Bogza sânt nişte ticăloşi, cu un trecut murdar, pe care ei ar vrea să-l îngroape, ca pisica propriul c… (şi neputând-o face, îşi îngroapă contemporanii care ştiu despre ei…)”, Titus Popovici este agent CIA etc. Nici oamenii politici nu sunt cruţati. Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceauşescu, Leonte Răutu, cărora le închinase poezii sau chiar volume (Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, 1951) devin la scurt timp, în viziunea memorialistului, odioşi, criminali, impostori. Iată, de pildă, ce scrie despre Nicolae Ceauşescu, în poezia Nero, din volumul Cântece şi descântece de pierzanie, publicat în 1998: “Minţiţi! Dar cine sǎ v-o spunǎ-n faţǎ?/ Cǎci mai sperǎm, când sântem în viaţǎ/ Sǎ vǎ vedem bǎlǎbǎniţi în ştreang/ Pe voi, mai marii ţǎrii, dupǎ rang/ Iar sǎ se vadǎ bine cel mai sus,/ Va fi iubitul fiu al ţǎrii pus/ Din Scorniceşti, pe nume Nicolae/ Dintre potǎi, cum ştiţi, cel mai potaie!”.

De mare interes este dosarul de istorie literară, Mihai Beniuc vs. Lucian Blaga, care reuneşte, pentru prima oară, toate documentele privind relaţiile dintre cei doi creatori, fiindcă, aşa cum scria Mihai Benicu însuşi, în 1977, “s-au afirmat atâtea (despre relaţiile sale cu Blaga, n. ed.), încât doar documentele singure ar fi în stare să facă lumină acum, asupra acestui capitol”. Dosarul reuneşte astfel fragmentul de roman Pe muche de cuţit, publicat iniţial în Gazeta literară (care este comparat, pentru prima oară, cu varianta din roman, apărut ulterior), Memoriul adresat de Lucian Blaga Comitetului Central al PMR, mărturia lui Mihai Beniuc, din vol. Sub patru dictaturi, apoi fragmente din interviurile acordate de Beniuc lui Nicolae Florescu, Dorin Tudoran, Vasile Mihăescu şi Nicolae Băciuţ, precum şi textul manuscris Cazul Blaga, pe care Beniuc i l-a oferit poetului Nicolae Băciuţ.  

Document de mare însemnătate pentru istoria literară şi alte discipline conexe (prin cele pete 96 de fotografii, texte facsimilate, pagini din ziare şi reviste etc.), cartea de faţă reflectă nu doar “spiritul veacului”, ci şi drama unui om, mărirea şi decăderea lui, neliniştile şi singurătăţile sale.    

          Mihai Beniuc s-a considerat şi a şi fost un comunist “până la moarte”. Cu toate acestea, în 1967, la împlinirea vârstei de 60 de ani, poetul este nevoit să constate că regimul comunist s-a dovedit a fi o mare utopie: „Pentru naivitatea lor, ar trebui să li se ridice monumente pană la cer lui Marx, Engels şi Lenin. Desigur, nu şi lui Stalin, cu care se pune capăt iluziei, dar definitiv”.

                                                                                         Editura Mega

Notă. Cartea va fi lansată în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, miercuri, 20 aprilie a.c., ora 16,30, la standul Editurii Mega. Despre carte vor vorbi: Irina Petraş, Ion Cristofor şi Ilie Rad.