Gheorghe Șincai – misterul morții dezlegat de o profesoară din Bobota

Zeci de ani istoricii nu au reușit să dezlege misterul morții marelui cărturar iluminist Gheorghe Șincai, care făcea parte din celebra generație de cărturari ai Școlii Ardeleane. Biografia lui Gheorghe Șincai este arhicunoscută, fiind filă de manual școlar. Cărturarul s-a născut pe 28 februarie 1754, la Râciu de Câmpie, în actualul județ Mureș. Familia Șincai se trăgea din satul făgărășan Șinca Veche, din județul Brașov, localitate situată la 22 Km de Făgăraș. De la toponomia locului și-a luat numele marele cărturar. Specific epocii în Ardeal , Șincai a studiat în limba maghiară în Colegiul Reformat din Târgu Mureș, apoi la Cluj, Bistrița, Blaj, Viena și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” de la Roma, în ultimele două orașe împreună cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inocențiu Micu-Klein. A fost numit director al învățământului greco-catolic din Transilvania și a adus o contribuție fundamentală în acțiunea de răspândire a culturii în mediul rural. Împreună cu Samuil Micu a elaborat prima gramatică tipărită a limbii române: ”Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” (Viena, 1780). Șincai a fost un poliglot, cunoscând limbile: greacă, latină, maghiară, germana, italiana și franceza. Om de aleasă cultură ocupă funcția de bibliotecar al Colegiului de Propaganda Fide din Roma. În Italia, precum și în Ungaria și la Viena a cercetat și studiat bibliotecile, copiind și transcriind cu exactitate orice referire la istoria românilor. Era pasionat de trecutul neamului din care făcea parte.Șincai s-a dedicat carierei didactice, contribuind la întemeierea unui număr impresionant de școli confesionale greco-catolice (peste300). În anul 1784 a fost numit director general al școlilor românești unite din întreaga Transilvanie. A tradus și a elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii acestora de către elevi. În 1811 a publicat lucrarea istorică, transcrisă în forma analelor, intitulată exhaustiv: ”Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pre înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci și patru de ani culese”.Este prima istorie modernă a românilor de la începuturi până în epoca modernă, carte care i-a inspirat pe Nicolae Bălcescu, M. Kogălniceanu sau Mihai Eminescu. Istoria a pus accentul pe originea latină a românilor.Din motive politice se retrage pe moșia contelui maghiar Vass, ca învățător, lângă Kosice, unde oficial s-a încetățenit informația că a murit pe 2 noiembrie 1816.

Un intelectual local, o profesoară din comuna Bobota Sălajului, Valeria Ciocian readuce printr-o comunicare științifică teoria morții celebrului cărturar iluminist în această localitate din nordul Ardealului. Gheorghe Șincai ar fi murit în trecere prin comuna Bobota. Cercetarea se axează în primul rând pe anchete și mărturii orale provenite din trecutul memorial al bătrânilor comunei Bobota, dar și pe acțiuni de comemorare a preoților greco-catolici locali și mai ales a protopopului Valentin Coposu, înmormântat în curtea bisericii din localitate. Memoria colectivă a păstrat ca un memento mori decesul lui Gheorghe Șincai în localitate în timp ce se întorcea din Slovacia spre satul natal. Valeria Ciocian consideră cu acribie în studiu său existența unei ”simbioze” între cărturarul iluminist și Bobota. În această localitate locuia fratele cumnatului său, un anumit Ioan Pop ”diac” (cantor) de la biserică. Un alt prieten intim a lui Șincai a fost preotul Ignatie Ipian Maincaș – ”bărbat cu multă știință de carte”. La Bobota funcționa o școală, la înființarea căreia a contribuit și Gheorghe Șincai. În conștiința bobotanilor moartea lui Șincai în localitate nu este o legendă, ci un adevăr perpetuat oral, din neam în neam, în memoria colectivă. Adevărul despre Gheorghe Șincai nu este obnubilat în Bobota. Totul a început de la un extras mortuar din 1866, de la care a pornit ideea morții lui Șincai în Bobota. Preotul Grigore Gaal din Derșida, localitate la 2 kilometri de Bobota a susținut public că moartea cărturarului a survenit la Bobota. El deținea mai multe cărți ale lui Șincai rămase în localitatea după moartea acestuia în 1816. Avocatul Francisc Hossu Longin, ginerele lui Grigore Pop de Băsești, a văzut în 1863 mormântul lui Gheorghe Șincai din Bobota. Profesorul clujean de istorie Victor Russu menționează într-o scrisoare că ”i-a povestit bătrânul preot Gaal cum l-a ajuns pe Șincai neputința și slăbiciunile, pe drum, lângă izvorul lui Alexi, cu desagii în spate și că a murit la bunicul său, preot în Bobota, Ipian Marin, care l-a îngropat cu mare pompă…” Șincai era în drum spre Șinca natală și a murit cu gândul la casa părintească. Șincai a decedat în drum spre satul natal asemeni lui Simion Bărnuțiu care se întorcea de peste Carpați spre comuna natală Bocșa și moartea l-a surprins în Sânmihaiu Almașului. Cărțile cu semnătura lui Șincai au rămas la localnici, pe care le-au văzut mulți ani trecătorii. Valeria Ciocian face o istorie a memoriei peremptorii a lui Gheorghe Șincai în comuna Bobota și despre perpetuarea glorificării acestuia de către intelectualii locali. Istoricul sălăjean Marin Pop spune că, pentru a eterniza memoria marelui iluminist, care se presupune că şi-ar fi dat obştescul sfârşit la Bobota, sub îndrumarea protopopului Valentin Coposu, tatăl Seniorului, s-a înființat Societatea culturală ”Gheorghe Şincai”, unul dintre obiectivele societăţii fiind acela de a construi un monument pe locul unde se presupunea că ar fi înmormântat în Bobota. Corneliu Coposu, student la acea vreme, făcea parte din asociaţie. Pentru a face rost de bani, membrii asociaţiei au organizat acţiuni culturale, iar ”cu îngăduinţă ministerială”, a fost trimis în toată ţara, spre răscumpărare, un apel însoţit de 10 ilustrate. Preşedintele societăţii – notarul satului – a început să cutreiere ţara, distribuind aceste ilustrate şi argumentând necesitatea strângerii fondului pentru ridicarea monumentului propus. Potrivit istoricului, în anul 1939, cu ajutorul escadronului 18 cavalerie cantonat la Bobota, comandat de capitanul Gheorghe Rizescu, şi cu sprijinul localnicilor s-a reuşit să se ridice un monument în formă de cruce pe locul unde se presupunea că s-ar afla mormântul marelui cărturar. Monumentul a fost aruncat în aer, după un an, de trupele maghiare Monumentul ridicat în cinstea lui Gheorghe Şincai nu a durat decât un an. În 1940, după Diktatul de la Viena, odată cu cedarea Ardealului de Nord trupele horthyste au ajuns şi în Bobota. Îl căutau în special pe protopopul Valentin Coposu, aflat pe lista neagră a autorităţilor maghiare. Pentru că nu l-au găsit (familia Coposu se refugiase lângă Alba Iulia, în comuna Coşlariu, trupele maghiare s-au răzbunat şi au aruncat în aer monumentul ridicat în memoria lui Gheorghe Şincai, arborând în locul lui steagul unguresc. Până în anii 1980 fântâna lui Alexi a funcționat cișmea cu apă potabilă unde elevii școlii generale organizau serbări comemorative la locul morții lui Șincai. Azi fântâna nu mai este funcțională, dar locația este amenajată, aflându-se o placă comemorativă, care amintește trecerea lui Gheorghe Șincai prin Bobota. În 1989 s-a ridicat bustul lui Gheorghe Șincai în fața căminului cultural și a bisericii din localitate în memoria trecerii la cele veșnice în Bobota a cărturarului iluminist. La eveniment a participat și Corneliu Coposu, urmărit de către Securitatea comunistă. Studiu Valeriei Ciocian reprezintă o contribuție științifică la o istorie locală de referință pentru biografia Șincai, în care se aduc dovezi indubitabile despre trecerea marelui cărturar prin localitate în drumul său spre eternitate. Se aduce argumente solide că Șincai nu a murit în străinătate, ci pe pământ românesc.

Ionuț Țene