România integrată în UE: a crescut exponențial rata sărăciei

Paradoxal integrarea României în UE nu adus prosperitate ci creșterea ratei sărăciei. Rata sărăciei relative în România a fost în 2015 de 25,4%. În valori absolute, numărul săracilor corespunzător acestei rate a fost de 5 milioane, conform studiului Dimensiului ale incluziunii sociale, realizat de Institutul Național de Statistică (INS).

Aceste cifre vin în condițiile în care România cunoaște în ultimii doi ani o creștere economică importantă, chiar cea mai mare pentru UE în 2016, de aproape 5%.

Conform acestuia, peste unul din patru locuitori ai României trăiește într-o gospodărie ale cărei venituri sunt mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent.

În perioada 2012-2015, rata sărăciei, estimată în raport cu pragul stabilit în funcţie de nivelul şi distribuţia veniturilor din anul pentru care se face evaluarea, a evoluat ascendent, de la valoarea 22,9%, la 25,4% în ultimul an.

Pe întreaga perioadă analizată, cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat în rândul copiilor şi tinerilor în vârstă de până la 18 ani, aproape două cincimi dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor (creṣterea în 2015 faṭă de 2012 a fost de 4,8 puncte procentuale).

Starea de sărăcie în această perioadă s-a accentuat puternic şi la tinerii cu vârste între 18-24 ani (diferenṭa faṭă de începutul perioadei a fost de 5,6 puncte procentuale), în 2015 ajungând să afecteze mai mult de o treime dintre ei.

Populaţia vârstnică (65 ani şi peste) este afectată într-o măsură mai redusă de sărăcie (aproape 1 din 5 dintre aceṣtia), nivelul ratei fiind inferior mediei pe ansamblul populaţiei. Rata sărăciei în rândul vârstnicilor a crescut în perioada 2012-2015, cu 4,9 puncte procentuale.

Sărăcia este inegal distribuită şi în profil regional. În anul 2015, rata sărăciei a fost de aproape 6 ori mai mare în regiunea Nord-Est, de peste 5 ori în regiunile Sud-Est, Sud-Vest Oltenia ṣi Sud-Muntenia decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. În anul 2015, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (35,9%), Sud-Est ṣi Sud-Vest Oltenia (32,1%), iar cea mai mică în Bucureṣti-Ilfov (5,9%).

Din analiza evoluţiei ratei sărăciei în anul 2015 faṭă de 2012, se observă că aproape în toate regiunile s-au înregistrat creşteri în ultimul an. Cele mai mari creşteri s-au întâlnit în regiunile Sud-Muntenia (cu 8,5 puncte procentuale) ṣi Nord-Est (cu 4,2 puncte procentuale). De remarcat este că rata sărăciei a avut o scădere importantă faṭă de 2012 doar în regiunea Vest (cu 6,2 puncte procentuale).

În anul 2015, din totalul persoanelor ocupate, cele aflate sub pragul de sărăcie au reprezentat 18,8%, cu 7,6 puncte procentuale mai puţin decât în cazul persoanelor care nu au desfăşurat nicio activitate economico-socială.

În cadrul persoanelor antrenate într-o activitate economico-socială de tip salarial sau pe cont propriu, se remarcă diferenţierile între sexe: aproximativ un bărbat din 5 şi respectiv o femeie din 7 au fost sub pragul de sărăcie. În schimb, la persoanele neocupate sau inactive în anul 2015, diferenṭa dintre ponderea femeilor ṣi bărbaṭilor a fost de 5,1 puncte procentuale. Referitor la persoanele neocupate, trebuie evidenţiată situaţia şomerilor a căror rată de sărăcie este foarte mare.

Circa un şomer din doi este sărac, bărbaţii şomeri având situaţia cea mai grea, comparativ cu femeile aflate în şomaj (aproape două treimi dintre bărbaţi faţă de o treime dintre femei). În perioada 2012-2015, evoluţia riscului de sărăcie la persoanele ocupate a fost relativ uniformă (sub 20%). Riscul de sărăcie al persoanelor neocupate însă s-a accentuat pe întreaga perioadă analizată, în special la alte persoane inactive (cu 5 puncte procentuale) şi şomeri (cu 3 puncte procentuale), titrează Cotidianul.

Un factor important în apariţia şi intensificarea stării de sărăcie îl constituie existenţa şi numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei din care face parte persoana respectivă. Sărăcia este mai frecventă în rândul persoanelor care trăiesc în gospodăriile cu copii dependenţi (în anul 2015 a atins 31,7%), decât în cazul celor care trăiesc în gospodăriile fără copii (17,2% în ultimul an). În anul 2015, dintre gospodăriile cu copii dependenţi, cele mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile numeroase formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi (69,5% dintre aceştia), a familiilor monoparentale, părinte singur cu cel puṭin un copil dependent (39,7%), a celor de 3 sau mai mulţi adulţi cu copii dependenţi (32,5%), la persoanele din gospodăriile formate din 2 adulţi cu 2 copii dependenţi (în proporţie de 26,1%). În comparaţie cu acestea, gospodăriile formate din 2 adulţi şi 1 copil dependent au fost afectate de sărăcie într-o măsură mai redusă (15,3%). În gospodăriile fără copii dependenţi, considerate în general mai puţin afectate de sărăcie, apar totuşi diferenţieri notabile produse de numărul şi vârsta persoanelor care trăiesc într-un anumit tip de gospodărie. Astfel, persoanele singure sunt mai expuse riscului de sărăcie, în special în cazul femeilor (31,6% faţă de 27,0% la bărbaţi). Persoanele care trăiesc singure devin tot mai sărace pe măsura înaintării în vârstă: persoanele în vârstă de până la 65 de ani au o rată de sărăcie de 26,1%, pe când cei cu vârsta de 65 ani şi peste sunt săraci în proporţie de 32,4%.

NapocaNews