Grecii, intr-un transplant original

Comunitatile straine din America aduc mereu un suflu nou. Desi sufera un tanspant de nationalitate, in timpul adaptarii la noua realitate, total deosebita de locul de bastina, totusi unii nu-si pierd specificul, ceea ce este propriu identitatii lor spirituale. Si acest fapt se vede cel mai bine in arta.

De altfel, simbioza dintre straini si autohtoni a sters orice demarcatie, fiindca multi dintre noii veniti s-au adaptat puternic, si-au facut un nume aici, chiar o scoala. Am aratat ce inseamna fenomenul “Asia Week”, asiaticii dovedind cea mai mare implementare americana, dar fara sa-si piarda specificitatrea, dimpotriva, ii obliga si pe americani la o asimilare asiatica.

Asa este si experienta plasica ce vine din partea artistilor greci, cu o serie de propuneri surprinzatoare, pe care le-am vazut recent, cu prilejul vernisajului de la Anya and Andrew Shiva Gallery, afiliata la John Jay College of Criminal Justice, de pe 860 West 11 th Avenue. Este o expozitie de grup, care vrea sa-si arate forta creatoare. Expozitia se numeste “Transplants: Greek Diaspora Artists”. Curator Dr. Thalia Vrachopoulos. Participa cu lucrari 33 de artisti, mai mult sau mai putin cunoscuti. Cea mai cunoscuta este Lydia Venieri, pictor, sculptor, fotograf, autoare de carti, despre care am scris de mai multe ori, cand a avut expozitii la Stefan Stux Gallery. Nume mai cunoscute, unele cu rezonante romanesti, sunt Maria Anasazi, George Negroponte, Panos Tsagaris, Konstantinos Stamatiou, Ioanna Pantazopoulou etc.

Grecii alcatuiesc o comunitate puternica in America, in special la New York, unde au si focarele culturale si religioase. Comunitatea si-a impus prezenta si prin celebra Parade Day, pe care o organizeaza de ziua nationala. Ii cunosc bine activitatea, fiindca particip constant la slujbele de la Catedrala greceasca de pe 74 St. Mi-am facut multi prieteni greci, care sunt niste oameni fini, foarte civilizati, constienti ca in vinele lor poarta samanta unei istorii unice pe pamant, civilizatia antica greceasca, izvorul intelepciunii pe pamant. O parte din experienta coabitarii mele cu grecii, inclusiv cu preotii si calugarii lor, am derulat-o pe larg in romanul Armaghedon revelat. Prin tot ce fac, grecii sunt parca raspunzatori ai acestei realitati istorice. La ei mitologia se imbina firesc cu viata, poarta o demnitate iesita din comun, dar in America nu se simt ca acasa, desi nici acasa la ei nu e prea bine. Ceea ce ma uimeste insa la greci in mod deosebit este patriotismul. Nu exista eveniment din viata tarii lor sa nu-l slujeasca la biserica, sa nu faca din el eveniment. Acest sentiment patriotic se vede la tot pasul si in expozitia “Transplants”, multe lucrari fiind o expresie a sentmentului national, precum o lucrare a lui Panos Tsagaris, care a imaginat un desert, ca o coala de hartie aurie, pe care nu a mai ramas decat un colt din ziarul “The New York Times”, suficient pentru o poza, un stalp in varful caruia flutura steagul Greciei. Sau formidabilele lucrari ale cunoscutei artiste Lydia Venieri, Don Juan-Canto III si Siege of Corith, care fac parte din seria de printuri pe satin, Byronic Series. Intr-un peisaj mirific de mitologie, avand in fundal imaginea Acropolei, o tanara canta la un instrument arhaic, respectiv doi tineri stau imbratisati, ca Romeo si Julieta, iubirea lor opunandu-se la Asediul Corintului. Imaginile sunt romantice, expresie a nostalgiei fata de tinuturile natale (Lydia, care se trage dintr-o veche familie greceasca, Casa Venier, s-a nascut la Athena).

Dar transplantul artistilor greci este nemilos. Ei arata unde traiesc azi, ce insemana viata in diaspora, ce operatii suporta fiinta umana. Astfel, Philip Tsiaras prezinta o sculptura revelatoare, Head Hunter (2003), din bronz si crom, reprezentand un cap de om cu trei boturi de animal. Si tot el are o alta lucrare, o pictura, Diaspora (2007), reprezetnand un contur de cap uman umplut cu sute de pete, de cubulete, colorate, o mixtutra pe panza. O imagine asemanatoare prezinta si artista Eozen Agopian, numita Between Two Continents – Off Broadway (2016), o panza imprimata cu acrylic si acoperita cu bucati colorate de materiale filetate, tăiate și cusute. Pare un fel de cortina de commedia dell’arte. Sigur, o Cortina intre doua continente. Forma panzei seamana cu harta Americii, iar peticele pot fi considerate un transplant al emigrantilor, al celor care traiesc fie pe scena, ca actori, fie ca spectatori. In acelasi spirit, dar si mai transant, este transplantul pe care il relizeaza Antonia Papatzanaki, cu lucrarea Cellular 015, care sugereaza harta Americii ce se transforma in capul unui animal preistoric, afat in continua preschimbare, ca intr-o operatie digitala, fiindca liniile din otel inoxidabil si lumina sunt trasate pe un suport de Plexiglas aflat intr-o rama. Lucrarea seamana cu o vitrina, ca acelea din statiile de metrou.

“Transpants” este o expozitie ce cuprinde o mare variteate de lucrari, toate citabile, realizate din materiale diverse, inclusiv instalatii si filme video, totul este foarte socant, dar nu epatant, ci axat pe idee, pe un alt mod de a vedea America.
Iar tot evenimentul s-a prelungit la Lydia Venieri acasa, la locuinta sa din Soho, care este ea insasi o opera de arta. E conceputa ca o caverna magica, mi-a amintit de teatrul magic al lui Robert-Houdin, care a generat cinematograful, asa cum vedem si in filmul Hugo (2011) al lui Martin Scorsese. E un aranjament baroc, de opere de arta neobisnuite, manufacturiere, in care magia este dominanta, fiindca naturalul se imbina cu artificialul. Un anumit spatiu este o zona si mai misterioasa, domninata de papusi, celebrele papusi cu ochi imensi, care ne-au uluit intr-una din expozitiile anterioare. Pisici misterioase, luminate in clarobscur, se afla la baza acestui panou papuseresc, iar in mijloc se afla stapana casei, o pisica vie, imperiala, ce ocupa un fotoliu, pe care nu mai are voie sa se aseze nimeni. De acolo, ea priveste cu un aer superior oamenii, invitatii gazdei, de parca ii observa, ii judeca si da verdicte. Plictisita apoi, fiindca este obisnuita cu fauna umana, se intinde si adoarme. Casa e in stil vagon, cu multa arhirtectura din lemn, asa cum se constuiau la inceputul secolului trecut casele in aceasta cea mai veche zona a New York-ului. Tot aici, in camera din capat, ce da spre ferestre, spre lumina, Lydia isi are atelierul, unde realizeaza surprinzatoarele ei opere, precum The Dolphin Conspiracy, reprodus de mine in cartea Fine Arts in America (2012), o varianta animaliera a panzei lui Leonardo Cina cea de taina, in care persoanjele biblice sunt inlocuite de animale. De pilda, in fruntea mesei, locul lui Iisus este ocupat de un cerb, Iuda de un lup, Ioan, de un miel etc.
Este imaginea cu care am plecat de acolo in miez de noapte, coborand cele 57 de trepte de lemn ale scarii interioare, meditand cu glas tare, poate s-o imprima gandul meu undeva: oare de ce nu avem si noi, romanii, aici, in America, o comunitate la fel de puternica si unita, ca a grecilor? Sa le urmam exemplul, fiindca de ei ne leaga un trecut intemeiat pe cetati (cele de la Dunare si mare) si intelepciune (cultura romana datoreaza o seva fundamentala civilizatiei grecesti). Iar grecii chiar ne iubesc.

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York