Revenant sau ciclul nesfârşit al violenţei

Filmul celui mai acalamt si premiat regizor mexican, Alejandro Gonzáles Iñárritu, The Revenant / Răzbunarea (2015), care a circulat la noi cu titlul Legenda lui Hugh Glass, este deja cunoscut, o lectie de cinema, recunoscuta si de Academie, care l-a incununat cu trei premii Oscar din 12 nominalizari! Premiile au revenit lui Leonardo diCaprio, pentru cel mai bun actor, Emmanuel Lubezki, pentru cea mai buna imagine si, evident, Alejandro G. Iñárritu, pentru cea mai buna regie, dupa ce, cu un an inainte, ii daduse marele premiu pentru Birdman (2014)!

Revazand acest film de senzatie, inspirat dupa fapte reale, m-am dus cu gandul la un film rusesc, Ostrovul (2006), al lui Pavel Lungin. Evident, lumea lor este total diferita, in Ostrovul este o lume mistica, fiind vorba despre un fanatism religios, la Iñárritu este vorba despre un fanatism existential, fiindca este o poveste despre supravietuire. Insa decorul celor doua filme seamana izbitor, ca si costumele. E o lume salbatica. In Revenant este vorba de Muntii Stancosi, o lume izolata, in care stapani erau indienii, nu americanii, care, foarte ciudat, poata haine militare, parca ar fi din Siberia ruseasca. Sau poate din Alaska, ocupata de rusi.

Iar cand eroul spune ca razbunarea este mania lui Dumnezeu, m-am gandit automat la filmul lui Werner Herzog, Aguirre, mânia lui Dumnezeu (1962), care este tot un film despre putere, despre manie, despre lupta omului cu Dumnezeu.
Indiscutabil, se pot face astfel de analogii.

Dar cele mai multe se pot face cu istoria Americii, fiindca ne aflam pe pamant American, in salbaticia de inceput a Americii, cand inca nu se ivisera zorii civilizatiei. Sentimentul este de caverna, oamenii sunt total prmitivi, asemantori cu fiarele salbatice. Suntem departe de civilizatie.

O lume abrutizata, dar evoluand asa, nu involuand, fiindca ea nu a fost la un stadiu de civilizatie si apoi a degenerat. Omenirea in faza formarii ei era direct abrutizata.

A scalapa un om era ceva firesc. Nu s-au format inca sentimentele umane. A ucide un om, la fel, semana cu a ucide un urs. Dovada ca eroului, Hugh Glass, ii este ucis copilul in fata lui si ucigasul, John Fitzgerald (Tom Hardy), nu simte nimic, la fel si ceilalti pradatori, nu au nici un regret, nici un sentiment uman. Nu-l va avea nici Hugh, care se razbuna la fel de cumplit. Uciderea din final a calaului sau este total abrutizata.

E o lume salbatica, urmarita in mainfestarile sale directe, fara precautie. Nimic uman. Este o realitate care geme dupa o alta forma de viata, dar nu stie incotro s-o ia. Nu exista nici o solutie de a iesi din violenta. Sangele este viata si culoarea ei.

S-a remarcat in unanimitate imaginea semnata de Emmanuel Lubezki, care a luat si premiul Oscar. A fost criticata insa butaforia, macheajele false si ursul fals, ca si cum ar fi putut fi real. Filmul este o conventie, trebuie asimilata conventia si mers dincolo de ea, conventia este un mijloc. Prin ea, se urmareste altceva. Nu este intamplator faptul ca imaginea multor filme despre originea umanitatii arata dur, brutal, animlic, asa cum vedem curent in flmele dystopice, unde omul devine un zombi, unde revenirea la umanitate se face prin distrugerea ei cu violenta. Sunt sute de filme care ating pragul inumanului. De la caverna la civilizatia dystopica nu s-a schimbat nimic, se deruleaza acelasi ciclu fara capat al violentei, ca un fel de Moloh devorator, care se haraneste cu proprii copii.

Sigur ca si Iñárritu a mers dincolo de aparente. Ne iluzionam daca credem ca viata este edulcorata. In esenta, ea este la granita cu moartea. Si vedem asta in plina civilizatie, daramite in salbaticie, in jungla, in pustie, in muntii si padurile seculare, acoperite de zapada vesnica!?

Zeci de filme despre vestul salbatic au aceasta coloratura brutala, inumana. Brutala nu este si lumea din Kill Bill? Si toate filmele lui Tarantino au la baza violenta primara. Parca omul a luat cu el caverna si o poarta cu sine in toate secolele. Nu se mai desprinde de ea. In The Revenant, actiunea se petrece in anul 1823, unde eroul, pe nume Hugh Glass (Leonardo diCaprio), participa la o expeditie legata de comertul cu blanuri. El este atacat de un urs si lasat sa moara de catre membrii echipei de vanatoare.

Dar iata ce ne spune synopsis-ul acestui film:

“The Revenant este inspirat de romanul lui Michael Punke, bazat pe fapte reale. Acțiunea se petrece în America de Nord, în 1823, iar în centrul ei se află Hugh Glass (DiCaprio), membru al unei expediții în Munții Stâncoși, unde este prins de un urs grizzly și sfârtecat. Căpitanul grupului lasă în urmă trei oameni pentru a-i ține companie în ultimele clipe de viață și pentru a-i săpa mormântul, dar, de frică să nu fie prinși de indieni, cei trei îi iau lui Glass armele și echipamentul și fug. Însă eroul îngrozitoarei confruntări cu ursul grizzly nu moare: se târăște, deși mutilat, mai bine de 300 de kilometri prin sălbăticie, animat de sumbre planuri de răzbunare împotriva celor care l-au parasit”.

Sigur, dupa incredibila sa supravietuire, Hugh apare ca o fantoma in lumea din care a plecat. Aparitia lui este ca a unui inviat din morti. Nimeni nu credea ca el mai traieste. Evident ca Hugh nu se poate integra in viata comunitatii, fiindca in ochi ii avea numai pe calaii sai, iar dorinta de razbunare era totala. Si chiar acest lucru il va face, se va razbuna. Lupta cu John Fitzgerald este de o cruzime viscerala. Sigur, Hugh ramane cu razbunarea, care seamana cu nebunia, fiindca ultima imagine este un stop cadru pe chipul sau siderat.

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York