Biserica şi Politica

Dacă auziţi vreun preot să spună că “biserica nu face politică”, să nu-l credeţi, ori e fariseu, ori nu e bun preot. De altfel, la noi preoţii sunt în faza căpătuielilor, sunt mai mari sau mai mici afacerişti şi proşti politicieni. Biserica este o forta extraordinara intr-un stat. Este mai puternica decat armata sau decat serviciile secrete (multe si ascunse), fiindca forta ei este spirituala si are argumente la vedere, este mult mai convingatoare si cuceritoare decat toate celelalte forme de atractie sau de dirijare a maselor. Daca Romania este unde e, o mare vina cade pe BOR, care nu stie sa faca o politica buna, de orientare a poporului spre un sens care sa fie deopotriva religios si politic. Daca nu se implica si sta in gaoace, daca are aceasta pozitie defensiva, e timpul sa invete sa faca politica de la altii.

Am asistat recent la un fenomen rar: instalarea noului arhiepiscop al Greciei in America, in locul lui Dimitrios, inteleptul parinte, cu studii la Harvard, despre care am scris nu o data. El a fost 20 de ani arhiepiscop si acum, fiind la o varsta foarte inaintata (92 de ani), a venit timpul sa fie inlocuit cu un urmas mai tanar. Acesta se numeste Elpidophoros si are 52 de ani. E nascut la Istanbul, unde este centrul crestinismului de rasarit si are o activitate colosala, o arie de experiente care l-au recomandat pentru aceasta functie. A studiat in Grecia, la Universitatea “Aristotel” de la Thesaloniki, la Universitatea din Bonn, Germania, apoi la Scoala teologica din Lebanon, unde a invatat limba araba. Este doctor in teologie. A fost mai multi ani secretarul Sfantului Sinod, numit de Inaltul patriarh ecumenical Bartholomeu. Precum odinioara Sfintii Parinti, a devenit o personalitate marcanta a bisericii, fiind apreciat peste tot pentru disertatiile sale. De pilda, una dintre disertatii se numeste “Luther’s Ninety-five Theses: Historical and Theological Aspects”. Este profesor de simbolistica, specialist in domeniul Relatiilor Inter-ortodoxe, activist ales in frunea Miscarii Ecumenice. Este un factor de baza in dialogul dintre confesiuni, dintre ortodocsi si catolici, fiind membru in Consiliul Bisericilor mondiale. Stie mai multe limbi. Stie si putin romaneste. Cand l-am cunoscut, m-a intrebat de numele de botez, i-am spus Dumitru, iar el a pronuntat “Dimitrie”, cu accent pur romanesc si mi-a spus ca a fost la Bucuresti. L-am rugat sa faca demersuri pentru unirea cu ortodoxia romana. Pan-ortodoxia, acesta este rolul meu, mi-a spus.

Am ramas uluit de cunostintele sale teologice si de orientarea sa politica. Slujba de inscaunare a fost magnifica, Catedrala “Sfanta Treime”, de pe 74 St., era arhiplina si liturgia a avut fastul unor vedete hollywoodiene, cu covor rosu pe toata lungimea strazii pana la Second Avenue, cu participarea a peste o suta de preoti, de toate marimile, inclusiv stareti si calugari, cu doua fenomenale coruri, capitol la care grecii sunt imbatabili. Vocea umana inalta inimile peste timp, ca in amfiteatrele antice. Erau momente cand si asistenta, pasionala, striga in rand cu inaltele fete: Axios! Axios! Axios! Adica “Vrednic”, aclamatia liturgica a credinciosilor si clericilor, care semnifica acceptarea de catre comunitate a noului ei pastor, oferind, implicit, si sensul rugaciunii celui hirotonisit.

Discursul Eminentei Sale Elpidophoros a atins problema diasporei si a unitatii ortodoxiei, care inseamna bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia, Romania, Bulgaria, Georgia, Cehia si Slovacia, Albania si Polonia. Comunitatea greceasca din America are o forta extrordnara, fiindca biserica greceasca a facut permanent politica nationalista. Nu stiu de cate ori nu am asistat la manifestari patriotice in Catedrala greceasca. Si datorita parohului de aici, parintele Vlahos, am vizitat Manastirea Nektarios, care mi-a inspirat cartea Armaghedon revelat. Manastirea Nektarios este athonita, iar biserica greceasca a facut minuni in acest sens. Cu ajutorul unui eremit de la Athos, a reusit sa implementeze in America zeci de manastiri athonite, peste tot, in Arizona, California, Florida, Illinois, Michigan, New York, North Carolina, Ohio, Pennsylvania, South Carolina, Texas, Washington, Wisconsin, facand astfel un enorm serviciu Americii, fiindca a adus pulsul proaspat al credintei, al ortodoxiei. De biserica greceasca este legata existenta trairii isihaste in America! E ceva de necrezut!

Si arhiepiscopul Elpidophoros a spus ca v-a continua aceasta politica, fiindca diaspora are nevoie de ea, combinand-o cu politica Pan-ortodoxa, asa cum a stabilit la Istanbul cu Patriarhul Bartholomeu. Sfera de relatii a noului arhiepiscop al Greciei in Statele Unite este colosala, se intinde ca o caracatita. O dovedeste si cinstirea de care s-a bucurat la instalarea sa, la care au participat inalte oficialitati din Grecia si Statele Unite, din Administratia Trump, care toate au pasit pe covorul rosu. Un car de televiziune a transmis toata ceremonia investirii, mai putin taierea imensului tort de catre arhiepiscop, caci ceremonia a fost urmata de o supereceptie.

In substantialul saptamanal “GreekNews” (nr. din 23 iunie) a aparut o disertatie a Dr. Elpidophoros tinuta la Scoala teologica din Broonlyne, Massachusetts, cu titlul “A lecture by Archbishop Elpidophoros on the Challenges of Orthodoxy in America and the Role of the Ecumenical Patriarchate / O prelegere a arhiepiscopului Elpidophoros cu privire la provocările ortodoxiei în America și rolul Patriarhiei Ecumenice”, care merita cuoscuta si de catre preotii romani din America, dar si de catre Patriarhul Daniel si staff-ul sau, fiindca este o lectie despre viitorul ortodoxiei, cu aplicatii practice. Arhiepiscopul Elpidophoros se dovedeste un formidabil teolog activ, un mare activist politic in sutana. Textul are esentialul, adica spirit critic, spirit polemic, in traditie socratica. Aceasta disertatie, si nu ma indoiesc ca multe altele, poate fi calauza pentru ceea ce trebuie sa faca si biserica noastra, fiindca problemele ei se regasesc si in biserica greaca, insa aceasta este mult mai inaintata.

A sta cu prejudecata ca “nu primim sfaturi de la altii” este o mare prostie. Acesti “altii”, in acest caz, sunt grecii, fratii nostri, din marea biserica a lui Hristos, biserica greceasca fiind numita de catre prelatii americani chiar “Mama ortodoxiei”, care imbratiseaza nu numai razele Sfantului Spirit, dar si flacara filosofiei, cu radacini in gandirea antica greceasca. Acest mare dar, inscaunarea unui invatat activ in scaunul Bisericii ortodoxe grecesti din America, este un dar si pentru romani, pentru Romania.

Din pacate, nici un preot roman, din cei pe care ii cunosc eu din America, nu a participat la aceasta ceremonie. De altfel, forta preoteasca a bisericii romanesti din Statele Unite este palida. Comparativ cu pionierii ei, Policarp Morusca, Valerian Trifa, Vasile Hategan si inca vreo cativa, despre care am scris pe larg in volumele Mort dupa America si Rastignit in America, protii de azi sunt ca niste orbi, bajbaie dupa ciolan, se balanseaza intre biserica de la Bucuresti si cea de sub influenta Moscovei. Nu au reusit nici azi, de zeci de ani de cand lupta si da-i, sa se uneasca, atunci, daca nu sunt in stare sa se uneasca romanii cu romanii, cum ar fi in stare sa se uneasca cu ortodocsii greci sau rusi?! Nu-i de mirare ca au aparut biserici romanesti baptiste, penticostale, adventiste, unitariste, nou-apostolice, mormone, adica in loc sa se uneasca, s-au tot divizat.

E timpul ca romanii in sutana de aici sa termine cu politica de gasca si sa se inroleze intr-o misiune ampla, demna si benefica. Noul arhiepiscop grec vine cu o viziune universala, cu mesaje puternice si convingatoare, in traditia celor realizate de greci in America. Pilda lor este de neocolit, altfel ramanem de caruta, fiindca grecii au o mare putere si influenta. Nu va imaginati ce inseamna Greek Parade Day la New York. Anul acesta a tinut 5 ore, parea interminabila, cu sute de mii de participanti. Noi nici nu avem aici o zi a Romanei! Diferenta este ca de la cer la pamant. Nu fac nici o propaganda grecilor, ei nu au nevoie de asa ceva, dar va spun, implinirile grecesti sunt departe de noi.

Si Biserica lui Hristos este o biserica vie, politica in primul rand. In sensul ca Hristos trebuie urmat si in afara bisericii. Biserica fratilor nostri a legat mereu Grecia de Administratiile de la Casa Alba. Insusi Dimitrios facea acest lucru, dupa cum il vedem intr-o serie de imagini, de la intalniri cu J.F. Kennedy la Trump. Vi-l imaginati pe Patriarhul Daniel iesind din barlog si mitomanie? Si tot timpul, inaltii preoti greci au stat la masa cu varful Administratiei americane. A rupe biserica de politica e ca si cum ai desfiinta biserica. Desigur, biserica se autodesfiinteaza daca ea nu devine calauza neamului.

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York