Sportul „plagiatelor” în Republica Moldova: între „money” şi „like”

Plagiatul, ce este el? Ori cuvântul, „plagiat” îşi are originea din latinescul, „plagium”, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului”. Ni se spune că plagiatului reprezintă reproducerea exactă a cuvintelor unui alt autor dacă se omit ghilimelele şi referinţa precisă; redarea cu alte cuvinte, altfel spus reformularea în cuvinte proprii, al textului altuia fără a adăuga referinţa precisă; reformularea şi/sau rezumarea ideilor altuia fără a adăuga referinţa precisă. Există și auto plagiatul când autorul își scrie și publică același text de nenumărate ori și dividendele îi curg în plan profesional și bănesc.

Cum stau lucrurile în Republica Moldova?

Republica Moldova nu a excelat ca alte state din fostul spaţiu ex-sovietic la capitolul de furnizare de inteligență și nu dispune de o instituție academică, științifică, de altă natură care să devină competitivă iar majoritatea scriitorilor de marcă sau din zona academică se fac culpabili de imixtitudine academică externă ad literam.

Cum remediem o atare problemă și ce e de făcut? Cum unele personaje își încropesc averi și importanță pe baza furtului intelectual? În Republica Moldova suntem furați și fizic și intelectual, la propriu și la figurat.

În România și Uniunea Europeană există o reală atitudine de combatere a tezelor de doctorat plagiate.

Academia Mihai Viteazul este prima universitate care a demarat un amplu proces de curățenie la doctoratele plagiate. Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare – CNATDCU a anunțat retragerea titlului de doctorat pentru mai multe persoane importante, între acestea numărându-se fostă şefă a Secţiei Penale a instanței supreme și fostul şef al Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate din IGPR.

Școlile doctorale ale Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” și Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” au produs o recoltă impresionantă de lucrări de doctorat plagiate sau suspecte de fraudă academică, lucru constatat chiar de către comisiile lor academice interne, nu înainte însă de a fi semnalate de câțiva jurnaliști.

Mass-media relatează și despre urgia de la Academia de Poliție, unde Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne reclamă că 74,3% dintre tezele de doctorat verificate sunt suspecte de plagiat. Trebuie să menționăm că, în ultimul deceniu, fiecare universitate din România tinde să-și impună o metodologie și un ghid de combatere a plagiatului.

În România cazul de plagiat a constituit o temă esențială pentru oamenii politici și funcționarii publici. Să nu uităm cum un președinte al României îl apela pe un premier cu apelativul „dottore”.

Potrivit unui comunicat al Grupului pentru Reformă şi Alternativă Universitară – GRAUR, care e iniţiator şi depozitar al Indexului Operelor Plagiate în România – plagiate.ro, în România existau, în anul 2016, cel puţin 10.000 de opere plagiate. Spre exemplu, ilustrul publicist român George Stanca a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare în anul 2013, fiind declarat vinovat pentru faptul că a plagiat.

În Uniunea Europeană combaterea plagiatului reprezintă o prerogativă și persoanele care comit acte de plagiat au șansa să fie condamnate la niște ani de pușcărie. Paradoxal dar și în Federația Rusă există platforme care condamnă plagiatul, dispun de softuri anti plagiat și care au scos în evidență actele de plagiat ale unor importante figuri din statul rus ( A se cerceta site-urile: https://www.dissernet.org şi https://www.dissercat.com şi https://www.pravmir.ru/dissernet/).

Ce ne spun personalități importante din spațiul românesc și european despre fenomenul plagiatului și ce recomandări fac Republicii Moldova?

Eugen Cojocaru, scriitor, om de cultură, fondator al publicației Agero Stuttgart:

Eugen COJOCARU
„În primul rând trebuie trecut în legislativ. Cauza pentru care nu se regăseşte acolo este tocmai pentru a permite. Vii Tono – se spune în Justiție. Cui îi folosește?! Dacă ne uităm cine își iau doctoratele, îi regăsim pe mulți cei care ne-au dat legile care trebuie… În primul rând trebuie să fie un sistem universitar occidental corect și obiectiv, neutral, independent de conflict, care să dea și să ofere doctoratele exact după sistemul occidental echitabil, de merit. O societate universitară meritorie, pe bază de merit, nu de fals. Există o maximă din înţelepciunea românească care spune așa: prostul nu este prost destul, dacă nu este și fudul. Ei, din păcate, aceștia sunt guvernanții! Nu sunt ei proști, proști. Sunt în schimb inculţi, vicleni așa că un țăran Ion pe care nu îl interesează decât să facă avere și să urce pe cariera politică. În speță vorbim despre politicieni, fără să aibă calitățile necesare. Dacă ne uităm ce profesii au, – instalatori, șoferi, tot felul, nu contează, sunt și ingineri și profesori… Însă, din păcate, sunt cei care știu că nu pot face carieră în profesia lor, pentru că nu sunt buni. Atunci își aleg politicul, își fac doctorate, că să arate că -„nu e adevărat, nu sunt prost, am doctorat”. Și pică pe linia că „prostul nu e prost destul dacă nu este și fudul”. Dacă se va închide robinetul doctoratelor și în Republica Moldova, să nu ne mirăm că vom găsi și în Panama, și în Țara de Foc, cine știe, poate se deschide și o universitate și pe Marte, vor veni cu doctorate și de acolo, bineînţeles, copiate, compilate de tot râsul. Așa cum sunt și ei. Depinde de media, de popor ca să-i sancţioneze – dacă este prins cu așa ceva. În Occident persoana respectivă este imediat sancționată, nu mai este aleasă sau se retrage de la sine”.

Ovidiu Pecican, profesor la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, facultatea de studii europene, scriitor:

Ovidiu Pecican
„Problema plagiatului nu s-a pus, această problemă pentru români și cred că nici în Republica Moldova câtă vreme oamenii nu mergeau la școală. Până să înveți să scrii și până să înveți să citești, cum să-ți pui problema plagiatului? Acuma vorbind mai serios, sigur că e de spus că plagiatul a devenit o plagă. Dar ea s-a manifestat în ultimii ani, pentru că în progresul în cariera imediat de obținere al titlului de doctor în știință ține avansul în ierarhie, în ierarhiile universitare și chiar în ierarhiile de stat. Așa că oamenii care nu au avut vocație de cercetători au fost siliți, pentru că se cuantifică punctajul ce duce doctoratul să-și manifeste o vocație pe care nu o aveau. Ei bine, în acel moment, lucrurile s-au rezolvat în felul știut: cei care nu aveau nici o idee, cei care nu au avut nici o metodologie științifică și nu aveau nici o pasiune pentru asta, cei care vedeau în doctorate-așa cum am spus- o singură trambulină de lansare în carieră, au început să ia de aici, de colo, fără să-și facă mari probleme și să copieze din părţile esențiale, fără să se ostenească, luând dintr-o singură sursă paragrafe mai mult sau mai puțin extinse”.

Nicolae Nabarjoiu, profesor la Universitatea Româno-Americană, general (r), fost consilier prezidenţial:

Nicolae Nabarjoiu
„În Europa proprietatea intelectuală este protejată și după deces. Atenție, și nu o perioadă scurtă, ci încă o viață. Adică încă 70 de ani după deces. Așa că este o valoare europeană de necontestat. Noi avem legislație în România. Din păcate, nu aș zice că se aplică. Eu am o viziune de profesor, nu de un om care lucrează în justiție. Adică este lege, există măsuri prevăzute, chiar cu închisoarea, pentru că e considerat furt dar eu nu am auzit să fi fost aplicată. Nici măcar amenda consistentă care e prevăzută în lege nu este nici la noi aplicată”.

Cum se vede plagiatul în Republica Moldova și dacă există un real interes al combaterii acestui flagel? Există o fabrică de doctori impostori în Republica Moldova așa cum se aude și cum a fost tratat fenomenul în acești ani.

Citeşte mai mult: Octavian Sergentu – Romaniabreakingnews.ro