Umorul Crazy

În lumea filmului, stilul crazy, dominant, are la baza umorul crazy. Nu există film american, de orice gen, să nu fie pigmentat cu umor. Chiar în cele mai dramatice scene, însuși cowboy-ul împușcat sau muribundul, au replici vesele, spirituale. Ultimele cuvinte ale omului aflat pe moarte sunt comice. El nu zice precum Goethe, ale cărui ultime cuvinte, pe patul de moarte, au fost: „Fiat lux! / Să se facă lumină!”, dimpotrivă, el zice ceva de genul „e moartă purceaua în coteț” sau „să ai grijă la trepte, să nu urci, când cobori”. NU mai vorbesc de ceea ce fac fantomele sau morții care învie. Există o fantastică investiție în comedii, în parodii. Cred că jumătate din producția hollywoodiană este dedicată umorului crazy.

Fiindcă americanii au umor în exces. Și umorul este foarte educativ. Se află pe toate drumurile. Încă de mici, oamenii sunt învățați să nu ia totul în serios. O cauză a acestei importante direcții a filmului american o constituie faptul că astfel de filme crazy sunt opera evreilor. Evreii americani au această poftă de a râde de toate, în primul rând de ei înșiși. Cred că nu există popor mai înzestrat cu această calitate vindecătoare, umorul de sine, autoironia. Și sunt ași în parodii.

NU există film de succes să nu aibă o coadă umoristică. E uluitoare investiția în aceste genuri de filme comice. Și o direcție este dată de filmele-reper, de capodopere ale unui gen sau altul. Așa este și cazul lui Saga Amurg, care a primit replica în parodia Vampires suck / Cineva m-a mușcat (2010), în regia cuplului Jason Friedberg și Aaron Seltzer. Toate filmele realizate de ei sunt trăznite, de la Scare Movie / Comedie de groază la aiurelile de la Vegas sau Sparta (Meet the Spartans).

În Vampires suck se parodiază intriga din Twilight. Toate momentele sunt pe invers. Acolo vedetă este personajul Bella (Kristen Sewart), care e îndrăgostită atât de mult de un vampir, Edward (Robert Pattinson), încât ea însăși vrea să devină vampir. E moartă după mușcătura lui, care tot întârzie. Nemurirea depinde de o mușcătură. Iar vampirii îi ocrotesc pe oameni, ca și lupii, care îi vânează pe vampiri.

Aici echivalentul Bellei este Becca (Jenn Proske), iar al lui Edward Cullen, Edward Sullen (Matt Lanter). Apare și Jacob (Chris Riggi), băiatul-lup, al doilea personaj mort după Bella/Becca. Toate scenele-cheie din Saga Amurg sunt parodiate. Becca e agresivă, clipește mereu din ochi și se bâlbâie, în timp ce Edward este un prostănac notoriu, cu unele abilități, de tip hocus-pocus.

Și parodierea unui episod din Twilight se extinde, are atingeri cu numele lui George Clooney, cu scene din Alice in Wonderland, după cum un personaj seamănă mult cu Lady Gaga. Stilul crazy al acestui film are o doză de prosteală și chiar de vulgaritate, care se aseamănă cu filmele altui campion crazy, Sacha Baron Cohen (vezi parodia la Dictatorul lui Chaplin).

Nimic nu e ratat, chiar dacă totul este degradat, fiindcă prosteala are și acest rol negativ, să batjocorească tot ce atinge, tot ce este veritabil. Există aici chiar o încărcătură de ură, de invidie față de ceea ce este bun și valoros.

Această tendință de a batjocori autenticul, a devenit o coardă sensibilă care amenință sănătatea planetei, așa cum arăt pe larg în ultimul meu volum, UMORUL INVOLUNTAR. Numai într-o lume puternică, superioară moral, umorul crazy este receptat ca atare și nu este pernicios.

Grid Modorcea