8 noiembrie 1945. Marea manifestaţie anticomunistă, înăbușită în sânge de comuniști

Ziua onomastică a Regelui Mihai a
reprezentat prilejul potrivit pentru opoziţia anticomunistă de a-şi manifesta, susţinerea faţă de tânărul monarh în jurul căruia, instinctiv, românii – în mod natural ostili ideologiei impuse de ocupantul sovietic – se adunaseră în acele vremuri tulburi.
De câteva luni, Regele Mihai se afla într-o relaţie deosebit de încordată cu guvernul comunist Petru Groza, impus de ocupaţia sovietică pe fondul complicității anglo-americanilor, situându-se pe poziţia aşa numitei „greve regale” (formă de protest faţă de măsurile samavolnice ale guvernului, manifestată prin refuzul de a mai promulga acte normative).

Zeci de mii de bucureşteni, cu precădere tineri, elevi, studenţi tineri muncitori şi veterani ai celui de-al doilea război mondial, s-au adunat încă din dimineaţa acelei zile în Piaţa Palatului Regal, purtând drapele tricolore, portrete ale Regelui şi lozinci anticomuniste şi promonarhiste.
Manifestaţia a reprezentat un indicator al largii susţineri populare de care se bucura Regele Mihai, în jurul cărora se adunaseră toate forţele opoziţiei anticomuniste. Manifestaţia a fost puternic impulsionată de organizaţiile de tineret ale Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal, dar şi de largi segmente de adepţi ai Mișcării Legionare, majoritatea acestora acţionând sub acoperirea organizaţiilor ţărăniste.
“Noi, căminiştii, printre care se număra şi Tarţia Mihai, şeful tineretului P.N.Ţ., am deschis manifestaţia din 8 noiembrie 1945 din Piața Palatului!” își amintea Octavian Tomuța, președintele Căminului Studențesc din Politehnica București (1945-1947).

Manifestaţia a fost înăbuşită în sânge de aparatul de represiune comunist, întărit de detaşamente teroriste alcătuite din muncitori din fabricile bucureştene, antrenaţi de organizaţiile PCR în acţiuni violente împotriva opoziţiei. Metoda va fi folosită şi mai târziu, în 1990, de noua putere criptocomunistă condusă de Ion Iliescu, Saul Brucan şi Petre Roman, când muncitorii de pe platformele bucureştene şi minerii din Valea Jiului au fost întrebuinţaţi la reprimarea manifestărilor opoziţiei democrate. Represiunea s-a soldat cu 11 morţi, zeci de răniţi şi sute de arestări operate în rândul tinerilor manifestanţi.

LISTA MORŢILOR DIN TIMPUL EVENIMENTELOR DE LA 8 NOV. 1945
ALEXANDRU Mircea, din Bucureşti; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
ALMĂJAN Gheorghe, din Bucureşti, comerciant; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
BARBU Aurelian, din Bucureşti, strungar; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
BĂDESCU Mircea I., din Bucureşti, soldat; † 8 nov. 1945, Spit. Colţea (Bucureşti), rănit în timpul manifestaţiei din Piaţa Palatului
GHIAŢĂ Petre, † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
GORAN Veturia, elevă; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
GROAPĂ Marin, din Bucureşti, comerciant; † 8 nov. 1945, Spit. Brâncovenesc, împuşcat
MARIAN Gheorghe, din Bucureşti; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
HĂLMĂGIANU Gheorghe, n. 1897, Bucureşti, linotipist, † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
MENDEL Isac, n. 14 oct. 1928, Bucureşti, strungar; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestației
MUSTĂCIOSU Constantin, din Bucureşti, mecanic CFR; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei.

–– Memento realizat de Fl Dobrescu –