Cercetătorii din Israel au descoperit cel mai vechi cămin pentru îngrijirea bătrânilor din lume. A fost ridicat de creștini

Arheologii israelieni se referă la un mozaic cu inscripția „Pace Bătrânilor”, descoperit luni, în timpul săpăturilor din Parcul Național Hippos, lângă Marea Galileii.

Descoperirea făcută de cercetătorii universității s-a concentrat pe un medalion de mozaic ornamentat, datat din secolul al IV-lea târziu sau începutul secolului al V-lea, care poartă inscripția în greacă „Pace bătrânilor” (foto), găsită în apropierea unuia dintre cele mai impresionante mozaicuri de la sit, au explicat cercetătorii.

„Aceasta este dovada vie că grija și preocuparea pentru bătrâni nu sunt doar o idee modernă, ci făceau parte din instituțiile și conceptele sociale încă de acum aproximativ 1.600 de ani”, a declarat dr. Michael Eisenberg de la Institutul de Arheologie Zinman al Universității din Haifa, unul dintre coordonatorii lucrărilor de excavare.

Cetate creștină la Marea Galileii

Într-un studiu publicat în Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, Eisenberg, împreună cu colegii cercetători dr. Arleta Kowalewska și prof. Gregor Staab de la Universitatea din Köln, au susținut că medalionul inscripționat reprezintă dovada celui mai vechi azil de bătrâni excavat din lume, bazându-și afirmația pe referința inscripției la un grup de vârstă specific, precum și pe locația sa într-o zonă rezidențială a orașului.

Instituțiile desemnate pentru bătrâni au fost menționate în texte din secolele al 5-lea și al 6-lea, dar aceasta a fost prima dovadă fizică a unei astfel de practici, au spus cercetătorii.

Descoperirea a fost găsită în apropierea intersecției a două străzi principale din zona rezidențială a orașului bizantin antic Hippos din Galileea. Orașul creștin era centru episcopal, unde arheologii au descoperit și șapte biserici, un templu, o bazilică, un teatru și cel puțin două teatre.

Instituție comunitară

Descoperirea a fost complet dezgropată în timpul sezoanelor de excavare din 2023-2024, după care echipa a analizat inscripția și iconografia înconjurătoare, concluzionând că aceasta era amplasată în mod proeminent la intrarea în instituție.

„Aceasta a fost o instituție comunitară și spirituală integrată în țesătura vieții orașului și reflectând valorile sociale ale perioadei. Inscripția se adresează direct unui public specific, ceea ce reprezintă o privire rară asupra vieții de zi cu zi a persoanelor în vârstă din antichitate”, au scris cercetătorii.

Ei au adăugat că medalionul „poate oferi una dintre cele mai timpurii mărturii materiale din Țara Sfântă, arătând cum comunitatea creștină a început să își asume responsabilități pentru îngrijirea care anterior era gestionată doar de rețelele familiale. Această dezvoltare reflectă probabil noi moduri de viață creștine în afara structurilor familiale tradiționale, cum ar fi monahismul”.

NapocaNews