La 8 septembrie 1997, trecea la cele veșnice părintele Constantin Voicescu – sfânt anticomunist

„Crucea este o poartă, crucea este o fereastră spre Înviere. Pentru că țelul suprem este Învierea. Da! Această înviere se realizează prin cruce, prin jertfă. Să ne luăm fiecare crucea noastră, într-un fel sau altul, a suferințelor, a necazurilor, a primejdiilor pe care le întâmpinăm, pentru că ne declarăm creștini.”

La 8 septembrie 1997, trecea la cele veșnice părintele Constantin Voicescu.

Câteva date biografice:
• Născut: 05 August 1924
• Locul nașterii: București
• Ocupația la arestare: student
• Întemnițat timp de: 12 ani
• Întemnițat la: Jilava, Pitești, Târgu Ocna, Aiud
• Data adormirii: 08 Septembrie 1997

• Este arestat la 20 ianuarie 1949 de către autoritățile comuniste și condamnat la 4 ani de temniță grea, sub acuzația de „activitate legionară”. După respingerea recursului este mutat la Pitești, unde începuse reeducarea. Se îmbolnăvește de TBC iar în mai 1950 este mutat la penitenciarul sanatoriu Târgu Ocna.
• După expirarea pedepsei primește încă 24 luni de detenție administrativă, fiind însă eliberat la 14 iunie 1954.
• Este iarăși arestat la 30 octombrie 1958 alături de alte 29 de persoane, sub acuzația de „constituire a unui grup contrarevoluționar” și este condamnat la muncă silnică pe viață, fiind considerat de către organele de represiune vârful unei grupări a foștilor deținuțî de la Târgu Ocna.
• În 30 decembrie 1959 este mutat de la Jilava la Aiud.
• La 16 ianuarie 1963 pedeapsa i se comută la 25 de ani de muncă silnică.
• Este eliberat la 25 iunie 1964 de la Aiud.

Pr. Mihai Lungeanu îşi aminteşte: „Era atât de frig la Aiud, încât parcă îmi îngheţase şi sufletul în mine. Eram cu patul aşezat lângă Părintele Voicescu. Din plafonul de beton cădeau valuri de aer rece. Din podeaua de beton se ridicau valuri de aer rece. Ne puseserăm amândoi pătura în cap şi ne rugam. Era o zi de duminică. Nu l-am întrebat ce rugăciuni făcea. Bănuiesc că se gândea la Sfânta Liturghie. Eu, după obiceiul pe care îl căpătasem în cea de-a doua condamnare, urmăream în gând mersul Sfintei Liturghii săvârşite de către un preot pe care îl cunoşteam. Parcurgeam mintal toate etapele Sfintei Liturghii, inclusiv Sfânta Proscomidie. La un moment dat, l-am văzut pe Părintele Voicescu că simte mirosul de smirnă şi de regina nopţii (aproximativ, dar mult mai suav şi mai puternic). Am văzut cum trage pe nas acest parfum deosebit, care se răspândise în aer în jurul nostru. I-am spus că şi eu percep acelaşi miros deosebit. N-am comentat şi ne-am continuat rugăciunile până la sfârşit. Am fost convinşi amândoi de prezenţa Sfântului Duh în rugăciunea făcută de amândoi”.

Extras din: Fabian Seiche, “Martiri şi mărturisitori români ai secolului XX – Închisorile comuniste din România”, Editura Agaton – Asociaţia pentru Isihasm, Făgăraş, 2010.