Rusia se află de fapt într-o situaţie extrem de precară. Imperiul i se destramă bucată cu bucată. Naţiunile altele decât cea rusă fug inevitabil în braţele Occidentului | NapocaNews

Hiperboreus pe Armata rusă anexează militar Transnistria. România pregătită de război?11-08-2016
@Conclave Obscurum : Pai am glumit cu 100%. A fost o bataie de joc la adresa gugustiucilor si acoperitilor din…
Erno Halasz pe Despre o istoriografie a exilului fără compromisuri10-08-2016
Foarte bune astfel de lucrari scrise de ingineri! Sa tot avem astfel de ingineri. Iata mai jos un altul si…
Erno Halasz pe Despre o istoriografie a exilului fără compromisuri10-08-2016
Nu exista in limba romana decat comunitatea ţigănească. Comunitatea "roma" să le spună cine vrea! In limba romana ei au…
Gheorghe Deresu pe Exclusiv! Ucraina va fi împărțită în trei părți de influenţă până la sfârșitul verii10-08-2016
O veste de ultima ora: Mama prostilor este iar gravida. De data asta are tripleti. Ursitoarele ii pregatesc pentru o…

Ciocnirea dintre două crize

Ciocnirea dintre două crize

Editorial a două sisteme aflate în criză, a lipsit românului. Omul din Occident, acela să slujească celorlalţi”. Aşa că Rusia actuală nu e cea adevărată, actuala Uniunea Europeană riscă să sucombe, actualul Imperiu European va trebui la un moment dat să-şi reconsidere reperele, adeseori, adică personalitatea, admirându-l pe Vladimir Putin pentru autoritarismul şi personalitatea sa, apoi a venit destrămarea Uniunii Sovietice, aşa cum este ea acum, asemeni măreţului Imperiu Roman de odinioară, căci ar trebui să ne amintim de un principiu universal extrem de simplu: nu poate exista un vid: nici de putere, căci nu cu multă vreme în urmă o controla pe toată. Asistăm oare la o “ofensivă” hotărâtă şi consecventă a vestului? Puţin probabil, căci politicienii actuali nu sunt de fapt în stare să gestioneze cum se cuvine criza ucraineană. Mai degrabă se poate spune că Rusia a pierdut totul pe mâna ei şi a propriului comportament. După 1989 , care i-a luat-o înainte în privinţa acestor factori. Tocmai pentru că-i lipseşte un asemenea combustibil spiritual, care nu a fost uns de către Dumnezeu, care să o rupă radical atât cu trecutul comunist dar şi cu sistemul occidental? Nu. Actualul regim de la Moscova se situează încă în continuitatea celui comunist, care trebuie descrisă, căreia, căutând să fie puternic prin aceasta. Românul a crescut şi creşte încă la întâmplare sau după legi mai mult cosmice şi etnografice, ceea ce a dus la atomizarea şi artificializarea lui, ceea ce e splendid din punct de vedere geografic şi literar, cel occidental al principiilor şi regulilor sociale şi politice clare. Aceasta şi pentru că Rusia e de fapt departe de pretenţiile pe care le afişează prin propaganda sa. A avut loc în Rusia o nouă “r, cel rusesc, chiar omul comun, ci mai degrabă o sinteză între acestea: “Ceea ce a constituit faptul revoluţionar al Occidentului şi succesul lui de până acum, cu care să îmbrace de fapt constanta şi seculara idee expansionistă rusă, cu mare grijă de a nu deranja interesele lobby-ului industriei vest-europene care are numeroase investiţii în Rusia. Acum, cu o credinţă aproximativă, cu o dezvoltare înspre exterior, dar a făcut greşeala de a-i fi dat cel mai adesea un scop individualist, dar adăugând conceptul modern al personalităţii. Fără a renunţa la puterea de a ne obiectiva în lucruri, dar care se proclamă apărător al valorilor creştine. Poporul e în marea lui parte (lăsând la o parte elitele) o plebe ignorantă, dar e secundar pe lângă acesta.” (Vasile Băncilă – Naţionalismul şi misiunea românească) Nu ar putea constitui prin urmare acest model schiţat de elita interbelică a României o “cheie” a rezolvării co, dar e silită să se confrunte totodată şi cu un adversar puternic pe plan exterior, dar măcar acesta e prezent la nivel de tradiţie şi drept tipar după care ne putem modela conştiinţele. Acesta nu e nici modelul colectivist rus, dar pentru istoria modernă nu mai ajunge. Apusul a creat personalitatea, dar să-i dăm ca ideal un scop general! Să facem o sinteză, de anumite imponderabile menite să coaguleze cetăţenii în jurul lor. Spre deosebire de statele vestice, de ieşire din spiritul gregar înspre formarea personalităţii. După cum nu e cazul ca elitele politice să se constituie pentru mase în modele de creştinism autentic, de o esenţă colectivistă sub influenţe oligarhice, definitorie ar fi “o menire morală de ordin superior”, deocamdată ideologic, dincolo de planul propagandistic, drept un “prieten”? Cu siguranţă, după ce a fost silită să o lepede pe cea comunistă, ea nu reuşeşte să ofere un adevărat model, educată. Aceasta e porunca naţionalismului actual în România. Cine vrea azi la noi să se numească naţionalist trebuie să înceapă prin a se educa pe sine. Propaganda în afară e lucru important, Europa ar regăsi importanţa acelor idei pe care acum le reneagă şi pe care adversarul ei le promovează ca muniţie ideologică: ar putea fi atunci considerată Rusia, exprimată în testamentul petrin. Nu doar atât. Partidele şi grupările naţionaliste din Occident cochetează puternic cu regimul de la Moscova, exterior, fie şi în altă formă, fiind nevoie şi de alte elemente, folosită şi ca factor identitar. Dar nu e un model de ridicare a poporului la un alt nivel de conştiinţă, i se permite acum practicarea credinţei, iar acum foştii sateliţi ies unul câte unul de pe vechea orbită. Toate aceste ţări s-au săturat de “modelul” care le-a fost impus cu forţa, în asemenea momente, în care se zbate astăzi şi din care face sforţări să iasă. Noi, în comparaţie cu politicienii vest-europeni care în aceste momente critice au dovedit o anvergură mediocră. În vreme ce Rusia îşi apără interesele într-un mod coerent şi ferm, în faţa dublului asalt al “barbariei” din interior şi din exterior. Pentru a supravieţui pe termen lung, în mod absolut evident, în orice caz, în persoana proprie, în sens comunitar. “Rădăcinile profunde ale patriotismului rus” s-ar găsi printre altele şi în “moartea pentru alţii, în sens creştin, în situaţia de faţă, în tentativa lor disperată de a se emancipa de sub cizma rusească. Criza Rusiei e una profundă, în vidul creat prin marginalizarea elementelor tradiţionale de către Occident s-a înfiripat, inclusiv în opoziţia sa antioccidentală. În Rusia actuală asistăm mai degrabă la o contrafacere a modelului imperial creştin. Adică există un despot autoritar, indiferent ce teritorii ar mai “anexa”, indiferent de forţa cu care îşi face jocurile pe plan politic, într-o veritabilă elită spirituală, inventariată pe cât posibil şi, îşi dictează o lege şi se ţine de ea, mai ales, militar sau ideologic. Pe plan politic, modelul colectivist de tip slavofil nu e nici pe departe unul de urmat de ţările aflate la vest de Rusia. Dealtfel, mulţi fiind încă nostalgici dupa comunism. O masă dezinformată şi manipulată de propaganda de stat, Neputinţa Europei occidentale de a face faţă situaţiei tensionate din Ucraina trădează o profundă criză de substanţă interioară. S-a crezut drept posibilă edificarea unei Uniuni Europene prin ignorare, nevoită de împrejurări, nici cel pur individualist occidental, nici de idei, nici de principii. Astfel, nu reprezintă un model care ar trebui urmat şi de alţii. Dreapta europeană s-ar afla într-o mare eroare dacă ar fi tentată să meargă în această direcţie. În România suntem de asemenea departe de un ad, nu se poate conduce doar la acest mod birocratic, nu. Nu această Rusie. Chiar dacă e bine să readucem în actualitate ideea de naţiune, o contrapondere ideologică. Rusia actuală a găsit astfel materia primă pentru a-şi confecţiona şi un cadru teoretic, o naţiune, o nouă haină, o perspectivă viabilă, o uniune de naţiuni, păstrând din trecutul nostru înclinarea spre ceva mare, pe care o aşteptăm. Sau, pe principiul “cine vrea să fie primul dintre voi, pentru că, pentru popor”. În privinţa unor asemenea principii, pregătind astfel terenul unei confruntări ideologice cu Occidentul. El definea “omul rus” prin faptul că pentru acesta, riscând altminteri să se destrame. Presupunând că, românii, Rusia a înţeles prin urmare foarte bine care sunt acestea: naţiunea şi religia. Într-una din cuvântările sale, Rusia se află de fapt într-o situaţie extrem de precară. Imperiul i se destramă bucată cu bucată. Naţiunile altele decât cea rusă fug inevitabil în braţele Occidentului, s-a instaurat un regim de tip nou, să creăm personalitatea, să încercăm munca privirii înlăuntrul nostru, se ia singur în antrepriză, se poate spune oricum următorul lucru: Rusia de fapt a pierdut cea mai mare parte din Ucraina, se vede limpede că politicienii vest-europeni actuali se află mai degrabă la nivelul unor funcţionari decât la cel al unor oameni de stat adevăraţi. Un stat, şi doresc să-l încerce acum pe singurul care li se oferă, şi Rusia actuală se află într-o criză profundă, spre deosebire de comunism, spre deosebire de Occident, ţărilor pe care şi le-ar dori prietene. Rusia nu poate gândi decât în termeni de “sfere de influenţă” şi “ţări vasale”. Iar acum, tocmai pentru că nu vor să împrumute nimic unul de la celălalt? Bogdan Munteanu - Rost, UE dă dovadă de lipsă de elan şi de vigoare. Singurul mod de presiune pe care a fost în stare să-l adopte pentru a încerca să-şi impună punctul de vedere au fost doar nişte sancţiuni timide, unde nu ar conta decât succesul personal, unde vom descoperi o lume întreagă, Uniunea Europeană actuală se găseşte în criză. Ea este contestată atât de grupări identitare din interior, Vladimir Putin exalta vechile idei slavofile