Pasul este uriaş. Şi orice ar spune pesimiştii, negaţioniştii şi unii postaci „feisbucişti”, prin curajul Moldovei de a semna, la Vilnius, Acordul de Asociere cu UE, suntem cu mult mai aproape de unirea cu fraţii noştri. Suntem mai aproape de reîntregirea istorică pe care trebuie să o lăsăm copiilor noştri împlinită, nu să o transmitem în sarcina lor ca act de înfăptuire. Căci, lor va trebui să le revină oricum datoria de a apăra România dodoloaţă!

Şi este un pas uriaş. Iar asta contează cu adevărat. Nu faptul că unii politicienii de la Chişinău şi-au pus vuvuzetele contra curentului unionist, avertizând că Moldova vrea integrarea în UE, nu unirea cu România. Declaraţiile lor sunt doar umbre ale disperării de a nu fi alungaţi de la „caşcaval”. Căci, aidoma baronilor de la noi, nici politicenii corupţi de la Chişinău nu vor să dea drumul la funcţii şi putere, să renunţe la fotolii pentru a deveni, dupa Unire, cel mult şefi de consilii judeţene!

De fapt, Unirea nu se va realiza oricum sub mandatul actualei generaţii de politicieni corupţi de la Chişinău. Şi, din fericire, nici sub cea a pecetei roşii de la Bucureşti! De aceea, sforăitul pro şi filorus al fostului preşedinte interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, care a declarat că ţara sa nu va avea „niciodată o unire cu România”, ori cel al fostului premier Vlad Filat, care spunea, la rându-i, că „aceste discuţii au fost pornite deoarece cineva îşi doreşte să speculeze în jurul acestei teme (unirea – n.n.)”, nu au de ce să ne îngrijoreze. În fond, sunt nişte „foşti”. La fel de siniştrii precum vocile ameţite de la Bucureşti (cum ar fi cea a tot mai îndoielnicului istoric şi academician Răzvan Theodorescu, dar şi a unor lideri PSD), toate aşezate potrivnic firii lucrurilor.

Esenţial este faptul că, la Vilnius, Moldova a avut curajul să-şi schimbe destinul dictat de Moscova. Şi, indiferent, de comentariile unor politicieni de dincolo şi de dincoace de Prut, destinul e unul singur: „Pe noi e scris UNIRE!”. Ba, dintr-o anumită perspectivă, nici măcar comentariile „negaţioniştilor” nu au atâta dramatism în ele. Poate, chiar un sâmbure de realitate. Pentru că, într-adevăr, înainte de Unire, Moldova trebuie să adere la UE. Iar din această perspectivă, aderarea este mai importantă, acordul semnat la Vilnius putând fi asemănat, păstrând proporţiile, cu momentul „Berlin” al celor două Germanii. Căci, prin existenţa celor două state în UE, Unirea va putea fi grăbită, inclusiv prin invocarea precedentului reprezentat de cele două Germanii. Or, în momentul în care Moldova va fi membră UE, nimic nu va mai putea sta în calea celor două parlamente.

În fapt, acum, adevărata problemă o reprezintă direcţia pe care o dă ţării guvernul Ponta. O direcţie care este deja tot mai ostilă UE. Şi pe care ar trebui să o stopăm, ridicându-ne din indiferenţă, înainte de a ne trezi cu mult mai mult decât poarta Schengen trântită în nas! Căci, ar fi dramatic ca, în vreme ce fraţii noştri se îndreaptă spre Europa, cu toate piedicile şi „goangele” pe care le va băga Moscova în iarna ce urmează (şi de aceea trebuie admiraţi fraţii noştri că au făcut acest pas decisiv, chiar dacă erau conştienţi că nu le va fi uşor în următoarele luni), noi să ne îndepărtăm de UE.

În acest context trebuie să privim, de altfel, şi aparenta lipsă de reacţie a Krelimnului faţă de poziţia pe care urma să o adopte Moldova la Vilnius, fiind greu de crezut că Moscova s-a mulţumit doar cu reuşita de a fi convins Ucraina să-i rămână fidelă. Şi nu putem ignora posibilitatea ca, în realitate, Moscova să se se bazezeze pe mărul otrăvit al „Dragonului roşu”. Căci, nu întâmplător!, mai toţi pesediştii care au bătut calea Chinei, au făcut mai întâi câte un drum pe la Moscova sau, măcar, pe la Ambasada Rusă de la Bucureşti!

Moldova şi-a făcut dară partea ei de datorie, prin semnarea celor 900 de pagini ale Acordului de la Vilnius trecând Prutul spre Europa. Acum, e datoria noastră de a face un efort măcar similar celui al fraţilor noştri şi a ne îngriji să nu-i lasam pe guvernanţi să întoarcă, sub pretextul mirajului comercial chinzesc, spatele Europei. Trebuie dară să fim vigilenţi pentru ca actuala putere pesedită, care şi-a manifestat aproape făţiş nemulţumirea față de valul prounionist generat de semnarea de către Moldova a Acordului de la Vilnius, să nu transforme memorandumurile economice semnate recent cu China într-o punte care să ne îndepărteze de Uniunea Europeană.

Cezar Adonis Mihalache