Nu se poate spune ca maresalul Antonescu nu cunostea Romania, pe romani, cat si pe dusmanii lor, pe vecini mai ales, fiindca a luptat pe ambele fronturi. De aceea, e bine sa-l citam. Si in aceste zile am intalnit de mult ori un citat demn de luat aminte, chiar si la un comentator al articolului meu Treziti-va din amorteala! Citatul este acesta: „Doi mari dusmani are Romania, Rusia si Ungaria, dar cel mai mare e Ungaria”.

De aici, de la New York, situatia Romaniei se vede astfel: in timp ce americanii ne viziteaza, in semn de protectie, dandu-ne mereu semnale positive (sa vedem si faptele!), Rusia ne ameninta, dovedind ca inca nu si-a scos cizmele staliniste (un vicepremier ameninta cu bombardiere, cu replici dure, de parca poporul roman e vinovat de o declaratie oarecare a neexperimentatului premier), iar ungurii ne lucreaza si pe fata si pe dos, adica ii tot dau cu autonomia, pun la cale tot felul de manifestari anti-romanesti, cum ar fi Caravana Autonomiei sau modificarea Constitutiei printr-un proiect de lege ce s-ar numi “regionalismul asimetric”, sfidand deciziile UE, de parca ar spune, acum e momentul, cand rusii ataca Romania, cand Romania nu sta pe picioarele ei, are doar o carja oceanica, sa ne cerem drepturile! Care drepturi? Poate dreptul de a-i lasa in pace, sa-si faca damblaua. Asa o fi gandit si Ponta, cand i-a rechemat pe unguri la guvernare. Dar nici acum, cand trebuie sa reprezinte Romania, sa fie de partea problemelor cu care se confrunta, ei nu vaslesc in aceeasi barca cu romanii, trag la rame tot in contrasens. Ungurii sunt mai rai decat Ivan, caruia, daca ii dai nas, se urca pe divan. Ei se urca si pe acoperisul tarii, vrea sa-i ia si cerul!

Iar peste toata aceasta imagine generala, ca un panas la palarie, din interior, romanii nu au parte de un presedinte luminat, de un cap limpede, de un clarvazator, care sa ia hotarari intelepte, sa vorbeasca chibzuit, dimpotriva, confunda presedintia cu o cazarma prin care isi face mendrele, ba da ordine de mobilizare, ba zice ca n-a zis, isi da ochiul peste cap, o face pe vedeta, vrea sa iasa in evidenta cu orice pret, desi este pe banca de rezerve a istoriei: demis, suspendat, fara sa mai insemne ceva pe harta politica a lumii, blamat de un popor intreg, care asteapta sa se termine odata cu mascaricul, sa se sfaraseasca un mandat prelungit prea mult, fara busola, cu voturi la limita, cu masluiri la urne, totul urat, mocirlos, ca si prestatia lui de jucator care si-a tocit crampoanele si nu mai are drept de joc. De Romania s-a lipit eticheta unei carciumi, cu carciumarul beat, o imagine care a facut inconjorul lumii, dovada ca si rusii au ajuns sa faca haz de acest necaz de pe capul romanilor. Din pacate sau din fericire, Romania are o singura opozitie reala, puternica, poporul, fiindca PNL a ajuns sa aiba un “hoyt” in frunte.

Dar romanii sunt un popor incercat, au avut pe cap si pe altii mai rai, pe tradatorii care l-au ucis pe Mihai, pe fanarioti, care au introdus aluatul deznationalizarii, al pierderii identitatii, i-au avut mereu in coasta pe rusi, facand unirea impotriva lor, impotriva tuturor valurilor de dictate si furtisaguri. Romanii sunt un popor puternic, calit, care vor trece si peste aceste momente grele. Totul e sa nu intre in panica, sa incerce sa dea semnale care sa-l potoleasca pe mascariciul de la Cotroceni, care e imprevizibil, in stare de iesiri total necontrolate. Acum se apropie de final de mandat si cica ne pregateste surprise. Cine stie ce surprise! Sa-i lase pe romani in pace, asta ar fi marea surpriza. Sa se duca la Sannicolaul Mare, unde si-a facut valiza, si sa mediteze la pacea sufletului. Romanii au fost toleranti cu el, unii l-au votat de doua ori ca presedinte, cu speranta ca va iesi ceva bun din el, dar i s-a urcat la cap puterea si a ajuns intr-o faza onirica. Un semn recent al bolii este decorarea unor amartaloi, satanizati ai culturii, pentru care poporul roman are “structura fecalei”. Pe acesti indivizi ii medaliaza, care il considera pe Eminescu “cadavrul nostru din debara”! Onirismul puterii se imprastie asupra Romaniei ca un praf inecacios, irespirabil. Intrigaraia pe care seful statului o tese e ca o panza de paianjen, in care se incurca si nevinovati, dar speram sa nu impiedice electoratul sa vada limpede, sa inteleaga ca Romania are nevoie de oameni tineri la conducerea ei, de oameni scoliti, de profesionisti, de cunoscatori ai lumii in care traim, ca e timpul sa se termine cu bascalia, cu statul de gasca, cu ura intre frati, ca poporul roman are dreptul la o viata demna si la un viitor sigur, fara clovenrii, fara ramoliti care tin cu dintii de putere, care il fura si il inseala. E un moment dificil in istoria Romaniei, cand independenta si siguranta ei depind de aliante puternice, dar care sa nu-i taie respiratia. Mereu am fost incoltiti, mereu mica insula latina in marea slava s-a luptat sa-si pastreze identitatea, dar parca vitregia acum e si mai mare, cu hulpavii puterii. Romanii au in fata un mare examen, un examen istoric cum n-au mai avut: trebuie sa se pregateasca pentru a-i infrunta nu numai pe dusmanii de la granitele tarii, dar si pe dusmanii din interior.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York