Gheorghe Sărac – un rapsod al romanței eminesciene

La sfârșitul anilor 90 am participat la un concert excepțional de romanțe la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca. Interpretul principal era celebru rapsod și artist al romanței românești de respirație eminesciană Gheorghe Sărac, un virtuoz original al romanței românești. Concertul era pe versuri de Mihai Eminescu, iar Gheorghe Sărac a adus clujenilor pe scenă spiritul eminescian, interpretând extraordinar universul liric al Poetului Național. Artistul a fost acompaniat de cântăreața clujeancă de romanțe Maria Lobonț. Spectacolul a fost un real succes și aplaudat de public. Din păcate, azi romanța nu mai e așa de populară ca în perioda interbelică. Romanța e legată de istoria muzicii românești. Încă de la 1848, romanța se impune în peisajul artistic românesc, trăgându-și seva lirică din vechea muzică lăutărească. Romanța „Flori de nufăr”, (Mândra mea de altădată) este socotită prima romanță românească scrisă de un compozitor cu pregătire muzicală. Ionel Băjescu-Oardă a compus-o și a înregistrat-o pe un disc de ebonită în 1905. Un alt mare compozitor de romanțe este Ionel Fernic, care încă de la 17 ani se face remarcat cu romanța „Balada crucii de mesteacăn” cântată de Dorel Livianu, iar mai târziu scrie „Îți mai aduci aminte, doamnă?” interpretată de Jean Moscopol. Alexandru Leon scrie „Pentru ochii tăi cei dulci” și „Mi-ești dragă” cântată de Jean Moscopol cu acompaniament de pian și violoncel. Petre Andreescu dă lovitura în 1933 cu romanța-tango „Sub balcon eu ți-am căntat o serenadă”. Nello Manzatti, uitat pe nedrept, scrie „Frumoasa mea cu ochii verzi” – interpretată de Petre Alexandru și „Vânt de seară” cântată de Dorel Livianu. Poezia lui Mihai Eminescu este cel mai bun material artistic pentru romanță, iar Gheorghe Sărac s-a identificat total cu acest gen muzical. Gheorghe Sărac s-a născut la 1 iunie 1938 în satul Bălaia, zona dealurilor Oradiei, comuna Tileagd din județul Bihor, într-o familie de țărani care au crescut cinci copii cu dragoste și exigență. În 1956, calitățile muzicale îi sunt remarcate de prof. de muzică Liviu Frunză de la Liceul nr. 2 din Oradea, care a avut ideea și perseverența de a pregăti și a pune în scenă cu elevi și eleve de la cursurile de zi și seral opereta ,,Ana Lugojana” de Filaret Barbu. Prin cele 47 de spectacole desfășurate în toată regiunea, Gheorghe Sărac câștigă simpatia colegilor, mai ales a fetelor și adorația publicului. Între anii 1958 – 1963 urmează Facultatea de Pedagogie-psihologie, secundar Filologie, la Cluj, perioadă în care, din 1960, este primit în Ansamblul folcloric al centrului universitar ca solist. Este sfătuit de profesorul folclorist Traian Mârza de la Conservatorul ,,Gh. Dima” din Cluj să interpreteze folclorul ținutului bihorean natal. Revine în sat şi învaţă doinele de la măicuţa Floarea. Mai târziu, profesorul Ion Brad i-a pus la dispoziţie materialul folcloric cules din zona Crişului Repede.În 1969, la recomandarea unor redactori din Radiodifuziunea Română a participat la Concursul de interpretare a romanței ,,Crizantema de aur” de la Târgoviște unde obține mențiune pentru ,,cea mai frumoasă voce”.În 1972, 1980, 1982, 1984, 1989 este invitat să imprime cu Orchestra de Muzică Populară Radio dirijată de mentorul său, George Vancu. Înregistrează şi în 1996, 1998, 2000, cu orchestra dirijată de Paraschiv Oprea, iar în 2006, cu aceeaşi orchestră dirijată de Adrian Grigoraş. Contribuie la îmbogăţirea Fonotecii Muzicale Radio România cu doine, cântece tradiţionale trăgănate, cântece în ritmul jocurilor bihorene şi cunoscute cântece din Ardeal la care se adaugă romanţele imprimate în perioada 1982-2006, cu dirijorii George Vancu, Paraschiv Oprea, Florian Economu, Marius Olmazu şi Adrian Grigoraş.În anul 1982 îi apare primul său disc la Casa Electrecord cu folclor din Bihor : ,,Mândruliţă spic de grâu”. Începe strânsa colaborare cu Radioul şi Casa de discuri Electrecord, instituţii care îl consacră drept o personalitate în melosul românesc. Între anii 1973-1983 este perioada în care obţine de trei ori consecutiv locul I la Festivalul Concurs republican de muzică populară ,,Cântarea României”, ca autentic doinitor, respectiv la concursul de romanţe în cadrul aceluiaşi festival. A fost prezentatorul a trei ediţii ale aceluiaşi concurs pe zona Muntenia. Primeşte diploma specială la Festivalul ,,Crizantema de aur”. Din anul 1983 până la pensionare ( în anul 1996 ) a lucrat în cadrul Casei de cultură a Ministerului Administraţiei şi Internelor îndeplinind funcţia de şef al sectorului cultural artistic. În anul 1984 înregistrează un prim disc de romanţe cu titlul ,,A venit aseară mama”, omagiu poetului martir Vasile Militaru. În anul 1987, alături de Gică Petrescu, este invitat să susţină un recital pe scena Festivalului ,,Crizantema de aur”. Se detaşează ca un apărător al interpretării romanţei în stilul dus la măiestrie de Ioana Radu. Are revelaţia unei misiuni culturale, aceea de a aduna şi interpreta romanţele pe versurile poeţilor români clasici. Repune în circulaţie, prin interpretare muzicală, partituri de romanţe din Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor din Bucureşti, extinde căutările şi în alte centre şi instituţii din ţară, Cluj, Iaşi, Craiova, Academia Română, Societatea Română de Radio, ia legătura cu creatori precum Alexandru Corfescu, Emil Petrescu, Emil Gavriş, George Vancu. Trudind necontenit, ajunge la performanţa de a realiza pentru prima oară prezentarea publică şi înregistrarea la Casa de discuri Electrecord, în calitate de solist, a patru integrale şi antologii de romanţe. În 1989 apare ca solist al orchestrei dirijate de George Carabulea în Albumul de romanţe ,,Mai am un singur dor”, urmat de discul ,,Dintre sute de catarge”- în total 38 romanţe pe versuri de Mihai Eminescu lansate cu mare succes de public în prezentarea muzicologilor George Sbârcea şi Viorel Cosma.În anul 1991 participă la iniţierea şi organizarea primei ediţii a concursului interpreţilor amatori ai romanţei ,,Mai am un singur dor”, la Casa de Cultură a Ministerului de Interne, în colaborare cu Centrul de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Bucureşti.Este solistul integralei ,,De la Dunăre la Sena”- care conţine 14 romanţe şi cântece pe versurile lui Vasile Alecsandri. De asemenea, în postura de rapsod a realizat o nouă variantă a baladei Mioriţa, pe care a interpretat-o în premieră şi în limba franceză. Traducerea aparţine cunoscutului profesor Claude Dignoire de la Facultatea de limba şi literatura franceză a Universităţii Bucureşti, colaborator al Societăţii Române de Radiodifuziune. În 2000, i se decernează medalia omagială ”Eminescu” pentru realizarea antologiei ,,Mai am un singur dor” şi pentru că a făcut lumină cu privire la boala şi moartea poetului Mihai Eminescu. Gheorghe Sărac consideră că ,,romanţa este sora mai tânără a doinei” şi ,,fiecare popor trebuie să aibă petecul său de cer şi Luceafărul său. Pe cerul nostru, Eminescu este Luceafăr”, (apud Antena Satelor – Radio România).

Artistul Gheorghe Sărac a editat în 2015 o interesantă și extraordinară carte ”Miniaturi vocale pe versuri eminesciene – Romanțe si lieduri” la Editura Magic Print. E o incursiune magică și fascinantă în universul liric al Poetului Național, care trebuie și e necesar să ajungă în casa fiecărui român. Gheorghe Sărac e un restaurator și promotor al romanței în muzica cultă românească. Artistul readuce în atenția publicului românesc, atât geniul versurilor eminesciene, cât și valoarea semantică muzicală a lirismului autentic. Gheorghe Sărac se identifică cu magia esențială a incantanței lirismului eminescian și cu geniul mesajului Poetului Național. Restaurarea romanței, pe versuri de Mihai Eminescu, de către Gheorghe Sărac se reprezintă de fapt o încercare curajoasă de cultivare a publicului român pentru mesajul liric originar din rădăcinile tainice ale sunetelor muzicale ancestrale ale neamului nostru.

Ionuț Țene