Preot Valentin Coposu sau avatarurile istoriei românilor din Ardeal

Corrneliu Coposu se trage dintr-o ilustră familie de români greco-catolici din zona Sălajului, cu o tradiție îndelungată în lupta națională recunoscută în epocă. Corneliu Coposu provine, pe o filieră originară cu conexiuni filiale strălucite în lumea clericală ardeleană, din marile familii de intelectuali și preoți transilvăneni, care au militat pentru drepturile românilor. Corneliu Coposu se trăgea dintr-o familie de preoți. Tatăl său a fost protopopul greco-catolic Valentin Coposu. Bunicul patern, Grigore Coposu, era preot, colaborator al lui Gheorghe Pop de Băsești. Bunicul matern, Gavril Vaida de Glod, era si el preot, văr primar cu Alexandru Vaida Voievod. Familia lui Coposu a activat politic și a luptat pentru recunoașterea drepturilor românilor în Imperiul dualist Austro – Ungar, prin intermediul Partidului Național Român. Nu am putea înțelege viața și lupta lui Corneliu Coposu pentru valorile democratice și cele naționale fără să ne referim la tatăl său Valentin Coposu, un preot dârz și curajos, care își află odihna de veci în curtea bisericii din comuna Bobota. Forța telurică a vieții și îndrăzneala caracterului ferm a lui Corneliu Cosposiu s-a șlefuit în cei ”șapte ani de acasă”, alături de tatăl său protopopul Valentin Coposu. Despre Valentin Coposu nu s-a scris foarte mult, de aceea încercarea de a aduce la cunoștiința publicului a unei monografii despre Valentin Coposu de către prof. Valeria Ciocian e salutară. Demersul autoarei, fiica satului, face parte dintr-o paleta mai largă a cercetărilor istoriografice locale. Valentin Coposu s-a născut într-o familie de preoți uniți de mai multe generații, fiind fiul preotului Grigore A. Coposu (1855 – 1909) din satul Cioara.

Născut la 1886, Valentin Coposu a copilărit lângă zidurile bisericii parohiale într-o frumoasă familie eclezială, cu interferențe în lumea intelectualității politice de iluminare a satelor românești supuse deznaționalizării de către Imperiul dualist austro-ungar. Studiază în clasele primare la Cioara, iar apoi urmează gimnaziul și liceul la Baia Mare, ca apoi să învețe Teologia la Budapesta, unde își obține și doctoratul. În 1909 e hirotonit preot în comuna Bobota, legându-și destinul de această localitate care a devenit un centru al patriotismului românesc din Ardeal și al aripii activiste din PNR, loc vizitat de fruntașiu ca Iuliu Maniu, Ștefan Ciceo Pop, Ioan Rusu Șirianu sau Vaida Voevod. Valentin Coposu a semnat protestul din 1912 a adunării de la Alba-Iulia împotriva diversiunii maghiare de înființare a Episcopiei de la Haydudorog, iar în 1914 a refuzat să citească decretul guvernului de la Budapesta pentru intrarea Transilvaniei în război împotriva României la 1914, fapt pentru care a fost trimis pe front. La 1 Decembrie 1918 participă ca și delegat al Bobotei la Marea Adunare de la Alba-Iulia. Pe 22 ianuarie 1919 e arestat de bolșevicii maghiari și dus în Ungaria cu intenția de a fi spânzurat la Budapesta ca și ”trădător al Ungariei”. Este eliberat în urma intervenției dure a lui Iuliu Maniu, care îl amenință pe Bela Kun că îi masacrează toată familia aflată prizonieră în mâinile armatei regale române la Brașov. Valentin Coposu a revenit în Bobota după eliberare, dedicându-și viața înzestrării bisericii, zidirii credinței creștine în cadrul parohiei și educării celor trei copii. În 1939, Valentin Coposu ridică un monument la Bobota pe locul unde a decedat în 1816 cărturarul iluminist Gheorghe Șincai, obiectiv istoric aruncat în aer de către ocupanții hortyști. După Diktatul de la Viena din 30 august 1940, Valentin Coposu, fiind pe lista neagră a guvernării lui Horthy pentru a fi asasinat, se retrage în satul Coșlariu din județul Alba, unde trece la cele veșnice pe 28 iulie 1948 asistat de fiul său Corneliu Coposu. Monografia Valeriei Ciocian despre preotul protopop unit Valentin Coposu este o contribuție științifică remarcabilă, scrisă în ”dulcele stil clasic”, cu seriozitate și acribie, în care se oglindesc fapte inedite expuse într-un limbaj modern, care merită atenția cititorului. Studiul Valeriei Ciocian e de fapt o saga modern a unei familii de intelectuali români, care au răzbit prin credința în Dumnezeu, neam și democrație încercările ocupației maghiare și avatarurile comunsimului. Calofilia autoarei farmecă cititorul cu un limbaj proaspăt și inter-textual. Familia Coposu este și astăzi pentru români un model de conduită morală și națională a cărei memorie nu trebuie niciodată obnubilată.

Ionuț Țene