Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca a deschis astăzi seria de conferințe dedicate Centenarului, cu Liviu Maior ca vorbitor principal care a ales să discute despre principiile wilsoniene de la baza Marii Uniri din 1918, aceasta la scurt timp după lansarea cărții ”Doi ani mai devreme” (Editura Școala Ardeleană), în care a expus eforturile grozave ale românilor pentru Unire, derulate între 1914-1916.

Istoricul a prezentat contextul în care președintele SUA, Woodrow Wilson, a ajuns la putere și impactul uriaș pe care l-au avut cele 14 puncte ale sale, produsul unei gândiri a 150 de cadre didactice de la cele mai prestigioase universități americane, asupra autodeterminării poporului român.

Liviu Maior a elogiat capacitatea românului de rând de instituire rapidă a instituțiilor democratice care au stat la baza Marii Uniri, cu toate că deși erau majoritari, erau ținuți departe de școli. Lăudabilă a fost și implicarea societății civile în demers, nu doar a partidelor politice, jumătate din delegați făcând parte din această categorie, foarte multe femei chiar. ”Marea Unire n-a fost diar a PNR, ci a sute de asociații civice care au ieșit în stradă. 1918 nu s-a făcut cu sprijinul niciunui guvern, ci cu voința românilor, care au aplicat rapid principiile democratice cu o rapiditate foarte mare. Partidul Național Român a contat și el desigur”.

Profesorul a prezentat și importanța manifestărilor de comemorare pentru solidificarea ideii de unire a tuturor românilor, care an de an sărbătoreau 15 mai 1848, prilej de discuții despre libertate, de introducere a unor principii interesante, cu vorbitori nu doar membri ai Partidul Național Român.

”Românii din Transilvania n-au cerut niciodată autonomie în cadrul Ungariei; într-un stat reformat, federal, austriac, da! însă niciodată de la un imperiu maghiar”, a adăugat LIviu Maior.

Wilson a introdus o agendă liberală într-o Europă sfărâmată de război. A oferit colacul de salvare, practic, iar românii au reacționat foarte repede. Pe frontul din Italia era Sextil Pușcariu, fost rector al universității din Cluj, care nota în memoriile sale cât de importate erau punctele lui Wilson pentru români și câtă speranță ofereau. La Cernăuți, înainte de proclamarea Unirii din 1918, se află de asemenea o referire deschisă la punctele wilsoniene, printre care se afla și dreptul de autodeterminare al naționailtăților.

Și presa transilvană a jucat un rol important în răspândirea acestor principii. La 10 ianuarie 1918, The Times a publicat cele 14 puncte și s-a luat o hotărâre să multiplice numărul și avioanele britanice să le răspândească pe unde ajungeau, Au venit și în Transilvania, erau atuncate din avioane, unele din ele traduse de Aron Cotruș.

De altfel, în discursul rostit la 18 octombrie 1918 de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta, prin care era anunțată oficial independența Ardealului, acesta îl menționează de 12 ori pe Wilson.

Potrivit lui Liviu Maior, maghiarii nu se așteptau ca acel discurs să aibă atâta greutate. Studenții români din Budapesta erau însă pregătiți să apere viața aleșilor români care declarau independența public. Unii dintre tineri, rezerviști în armata ungară, au fost chemați de Ștefan Cicio Pop să se îmbrace în uniforma militară ca să apere românii, întrucât se temeau că Vaida-Voevod va fi ucis după rostirea discursului.

Budapesta însă era plină la rândul el de cele 14 puncte ale lui Wilson, toți afișau în vitrine principiile, în speranța că se reface ”Coroana Sf. Ștefan”, cu autonomie așadar, dar în cadrul statului ungar.

”Norocul nostru a fost că am interpretat prin fapte autodeterminarea lui Wilson, așa s-a creat fortăreața pe care la Conferință n-au putut să o mai distrugă. Când pui la bază principii democratice, n-au mai putut să o distrugă. Din Conferința de Pace de la Versailles a rămas doar Trianonul, Cehoslovacia nu mai există, Iugoslavia nu mai există, noi și Polonia am rămas, dar polonezii au avut mereu un alt statut”.

Cu toate că Marea Unire a fost apărată de Armata română, Liviu Maior a subliniat și importanța comunității românești care au susținut numărul mic de soldați români într-un context în care Banatul era sub sârbi și francezi, o parte din Ardeal sub trupe fidele Ungariei, iar românii erau blocați prin Viena și alte orașe mari. Maniu i-a organizat la Viena și a început să-i trimită spre țară, ”O comunitate ca și a noastră a reușit să facă un lucru extraordinar, comparabil doar cu 1859”.

”În anul Centenarului parcă lucrurile nu sunt așa cum ar trebui, iar cine nu știe istoria, riscă să o repete. Cred că mai este timp să nu ratăm Centenarul. Există în istorie momente cruciale pentru un popor. Dacă se implică în rezolvare, merită să existe, dacă nu, pierde. Implicați-vă în Centenar, pentru că altfel îl transformăm în prohod, o manifestare doar a vârstnicilor. Așa cum suntem noi, o țară a existat aici, și n-a fost chiar la coada lumii”, a mai precizat istoricul.

În încheiere, rectorul Ioan Aurel Pop a subliniat importanța mesajului tonic și realist al discursului lipsit de lamentații și fără festivism exagerat. ”Chiar dacă nu cunoaștem cu toții detaliile acestui an fascinant, trebuie să ducem mai departe țara, un mesaj. Istoria nu ne învață să prevedem viitorul, dar măcar ne învață să ne vedem mai bine prezentul. Mi-ar place să înțeleagă mai mulți tineri acea perioadă din ianuarie până în octombrie-decembrie, am fi mai realiști”.

La eveniment au luat parte și prorectorul UBB, Ioan Bolovan, decanul Facultății de Istorie, Ovidiu Ghitta și prof. univ. dr. Ilie Rad.

NapocaNews