Semnal editorial – Revista „Dobrogea Culturală”, Anul XVI, nr. 2, iulie–septembrie 2026

Revista Ligii Scriitorilor Dobrogeni  „Dobrogea Culturală”, este o mărturie vie a faptului că literatura română nu îmbătrânește atât timp cât există oameni care cred în puterea cuvântului. Colectivul redacției înnoit, având ca președinte și director general pe Vasilica Mitrea, redactor șef Ion Dulugeac, redactor șef adjunct Vasile Bumacov, secretari de redacție Issabela Cotelin și Mioara Oprișan, au realizat încă un număr de excepție, în care poezia, proza, eseul, recenziile, memoriile, interviurile,etc sunt la putere. Așadar, noul număr ne întâmpină asemenea unei invitații la o călătorie spirituală, în care istoria, cultura, arta, reflecția filosofică și poezia își dau mâna într-o armonie aparte. Dincolo de cele 142 de pagini tipărite se simte o muncă susținută, o pasiune autentică și dorința de a păstra vie flacăra creației literare.

Sub coordonarea doamnei Vasilica Mitrea, revista „Dobrogea Culturală” continuă să fie un spațiu de întâlnire pentru condeie consacrate și voci literare tinere care își caută drumul spre cititor. Alături de ceilalți colaboratori precum și de întreaga echipă redacțională, această publicație demonstrează că o comunitate culturală se construiește prin dăruire, perseverență și respect reciproc.

Deschizând cuprinsul, descoperim o paletă tematică generoasă. Editorialul „Iubirea pentru semeni”, semnat de Vasilica Mitrea, așază încă de la început o lumină caldă asupra întregului demers editorial. Este o temă care ne amintește că, înainte de a fi scriitori, suntem oameni, că înainte de a căuta recunoașterea avem datoria de a păstra în noi bunătatea, empatia și respectul pentru celălalt. Citez: „Într-o lume în care oamenii sunt tot mai conectați prin tehnologie, dar tot mai îndepărtați sufletește, iubirea de aproapele devine nu doar o virtute, ci o necesitate. A-l iubi pe cel de lângă noi nu înseamnă doar să fim amabili sau să oferim ajutor atunci când ne este ușor. Înseamnă să recunoaștem în fiecare om o valoare, o demnitate, fără să-l judecăm după aparențe sau greșeli”.

Prezența profesorului universitar Nicolae Georgescu, cu articolul „Eminescu în Dobrogea – Chemarea mării”, ne apropie de universul marelui Poet național și de legătura sa spirituală cu spațiul dobrogean. Marea, cu nesfârșirea ei, cu misterele și chemările sale, devine un simbol al aspirației către absolut, al dorului și al meditației.

În aceeași zonă a recuperării identității istorice se înscrie și contribuția lui Sorin-Marcel Colesniuc, „Tomis între lumea geto-dacică, civilizația greacă și romanitate”, o incursiune într-un trecut care continuă să vorbească prezentului.

Un subiect de mare actualitate este adus în atenție de Iuliana Turtoi, prin articolul „De ce mai avem nevoie de artă, dacă există inteligența artificială?”. Întrebarea nu este doar una tehnologică, ci și profund umană. Într-o lume în care mașinile pot reproduce forme, imagini și cuvinte, rămâne esențială întrebarea dacă pot înlocui trăirea, emoția și acea scânteie interioară care transformă experiența omenească în creație artistică. Eu cred că nu!

Scriitoarea Vasilica Mitrea revine cu articolul „Cultura românească”, reafirmând importanța valorilor care ne definesc identitatea. Literatura de calitate își continuă drumul prin proză, evocare și sensibilitate, de la „Băiatul cu bățul”, semnat de Issabela Cotelin, până la „Când copilul te învață să vezi lumea altfel”, semnat de Andrei Breabăn, sau „Mica bizantină”, de Diana Ețco.

Nu lipsesc nici paginile dedicate personalităților și destinelor care merită să fie cunoscute și păstrate în memoria culturală. Articolul Mihaelei Mayer, „Beatrice și boala rară a fiicei sale”, ne îndreaptă atenția spre încercările vieții și spre puterea sufletească de a merge mai departe. Doamna Mioara Oprișan ne propune o întoarcere în timp prin „Amintește-ți acel timp”, iar Ioan Culiță Ușurelu ne invită la reflecție prin „Laudă cărții”.

Un loc aparte îl ocupă literatura de opinie și reflecție, prin contribuțiile Vilei Banța, Florentin Streche, Florentin Popescu și ale celorlalți colaboratori. De la posibilitățile pe care le oferă surâsul, la evocarea volumului „La Ghenoa cu Fănuș Neagu”, până la lectură ca formă de întâlnire cu sine și cu ceilalți, revista dovedește că literatura poate fi, în același timp, memorie, analiză, bucurie și mărturisire.

Pagini cu rezonanță aparte sunt dedicate Dobrogei, acest ținut binecuvântat de mare, de istorie și de conviețuirea atâtor civilizații. „Balcic în inima Reginei Maria”, semnat de Mihaela Oprișan, și „Lanțul destinului: Cărțile unui om și ale unei țări”, de Veronica Pîrlea-Conovali, sunt invitații la contemplarea trecutului și la înțelegerea legăturilor dintre om, cultură și locurile care îi marchează existența.

De asemenea, articolul lui Victor Iosif, „Diagnoză națională și gândire vizionară”, precum și evocarea lui Diana Ețco, „Coctailul Bumacov și himera elvețiană”, completează diversitatea unei publicații care nu se limitează la un singur registru literar.

Scriitorul Gelu Dragoș, cu titlul „Ovidiu Vasile, exemplu-viu de poezie civică-moral-religioasă” realizează o recenzie la volumul acestuia lansat la Tabăra culturală „Sublim” de la Cluj Napoca, numit „Lacrimi Pătrate…de pandemie, actualitate și război”, editura „Napoca Star”.

Și, pentru că poezia rămâne regina, adică respirația cea mai delicată a sufletului, partea a doua a cuprinsului ne întâmpină cu un adevărat buchet liric.Semnează în acest număr: Laurențiu Drăgușin, Ion Dulugeac, Constantin Nicolae Gavrilescu, Niculina Croitoru, Didi Grosu, Vilia Banța, Vali Nițu, Victor Albu, Maria Niculescu, Maria Petrescu, Dorel Vidrașcu, Maria Mona Vâlceanu, Elena V. Piteș, Cornelia Dită, George D. Piteș, Elena Spătaru, Mioara Oprișan, Laura Potârlău, Nicu Caprinciu și Constantin Pădureanu. Fiecare autor prezent în acest număr  vine cu propriul univers, cu propriile neliniști, bucurii și nostalgii. Unii cântă iubirea, alții timpul, natura, copilăria, patria sau trecerea prin viață, alții își așază pe hârtie întrebările la care sufletul caută răspunsuri. Însă toate aceste voci lirice au un numitor comun: credința că poezia nu este un simplu joc de cuvinte, ci o formă de supraviețuire spirituală.

Într-o perioadă nefastă în care lectura pare împinsă la marginea preocupărilor cotidiene, asemenea publicații precum „Dobrogea Culturală” ne reamintesc că sufletul omului are nevoie de hrană spirituală, de frumusețe și de întâlnirea cu ideile celorlalți. „Dobrogea Culturală” nu este doar o revistă despre un ținut, ci o revistă despre oameni, despre rădăcini, despre memorie și despre nevoia de a rămâne împreună prin cultură. Ea unește generații, apropie geografii sufletești și demonstrează că literatura nu cunoaște granițe atunci când este scrisă cu sinceritate.

Se cuvine să adresăm felicitări doamnei Vasilica Mitrea pentru perseverența și dăruirea cu care susține această minunată construcție culturală, întregului colectiv redacțional și tuturor colaboratorilor care au contribuit la apariția acestui număr. Fiecare semnătură adaugă o cărămidă la edificiul spiritual al revistei, iar fiecare text este o mărturie a faptului că pasiunea pentru cultură poate învinge oboseala vremurilor.

Să-i dorim revistei „Dobrogea Culturală” viață lungă, cititori generoși și noi apariții sub semnul luminii, al prieteniei și al iubirii de cuvânt! Felicitări!

Gelu Dragoș, UZPR