M-am săturat să bată soarele în oglindă
să râzi de sufletul de băieţel ce joacă cadourile vieţii

Să pui la îndoială albastru cerului
şi negru un joc secund

M-am săturat să trimiţi înserarea soartei în curtea şcolii
Să joace de nebun fotbal cu luna
iar poarta să fie doar un gol în sufletul încremenit la poluri
unde timpul, unde timpul e rănit de tribunele tăcute
cum pasărea Ibis de zbor
cum cerul de nori şi vântul de ninsori

M-am întrebat de iarba ce creşte printre ridurile inimii

Ionuţ Ţene