Universitarul clujean şi cetăţean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca, în vârstă de 83 de ani, care şi-a petrecut mai bine de jumătate din viaţă la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, s-a stins astăzi din viaţă, pe holurile Rectoratului UBB, în timp ce încerca să-şi împărtăşească bucuria din suflet cu rectorul Ioan Aurel Pop.

După o vizită la Prefectura Cluj şi Primăria Cluj-Napoca, unde a solicitat amplasarea unui bust al lui Andrei Mureşanu în cartierul cu acelaşi nume, unde domicilia Octavian Şchiau, profesorul obţinând veşti bune din partea autorităţilor, a dorit să-l înştiinţeze de acestea şi pe rectorul UBB, însă nu a mai apucat.

Tragedia a luat prin surprindere comunitatea scriitorilor clujeni, mai ales în contextul în care era anunţat pentru ziua de miercuri ca vorbitor, cu prilejul lansării volumului de convorbiri dintre fostul diplomat Ion Brad şi prof univ dr Ilie Rad.

Octavian Şhiau nu a mai apucat să-şi finalizeze volumul aflat în lucru şi nici să participe la evenimentul de lansare a cărţii de corespondenţă dintre el şi bunul său prieten, academicianul Mircea Zaciu, volum care va fi scos din tipar la începutul anului viitor de către Ilie Rad.


Cine a fost filologul Octavian Şchiau?

„Profesorul Octavian Şchiau (n. 1930) a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii clujene, pe care a terminat-o în 1953. Imediat după încheierea studiilor, a fost reţinut asistent la Catedra de literatură română, specializându-se în literatura română veche şi premodernă, aceste preocupări materializându-se în cursul Istoria literaturii române: Epoca veche (în colaborare cu Georgeta Antonescu, 1978). În 1971 obţine titlul de doctor în ştiinţe filologice, cu lucrarea Circulaţia vechilor cărţi româneşti, care va fi publicată în 1978, cu titlul Cărturari şi cărţi în spaţiul românesc medieval (1978). Continuând tradiţia şcolii filologie clujene (Sextil Puşcariu, Vasile Bogrea, George Bogdan-Duică, Ion Breazu, D. Popovici, Iosif Pervain, dintre cei mai tineri – Ioan Em. Petrescu, Doina Curticăpeanu, Georgeta Antonescu), Octavian Şchiau s-a specializat în domeniul literaturii noastre vechi, în care a dat contribuţii notabile. Pe lângă cursul universitar amintit şi teza de doctorat, profesorul Octavian Şchiau a editat, în condiţii filologice impecabile, volumul Radu Tempea, Istoria sfintei beserici a Şcheilor Braşovului (1969, în colaborare cu Livia Bot), a fost colaborator la monumentala ediţie a Bibliei de la 1688 – Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament (coordonator: I. C. Chiţimia, 1988), tipărind apoi ediţia bilingvă a cărţii lui Nicolae Drăganu, Istoria literaturii române din Transilvania de la origini până la sfârşitul secolului al xviii-lea – Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie dčs origines ŕ la fin du xviii-e sičcle (2003, în colaborare cu Eugen Pavel).

A colaborat la importante publicaţii ştiinţifice şi culturale: Limba română, Tribuna, Steaua, Mitropolia Olteniei, Cercetări de lingvistică, Annales Universitatis Apulen-sis, Cetatea culturală etc.

Ca prodecan şi decan al Facultăţii de Litere, fiind simultan şi director al Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu“ din Cluj-Napoca (între 1976 şi 1989), profesorul Şchiau a ştiut să împace, cu tact şi diplomaţie, vanităţile şi sensibilităţile exacerbate ale filologilor clujeni, mulţi scriitori remarcabili, dar orgolioşi nevoie mare […]

O altă componentă importantă din activitatea de dascăl a profesorului Octavian Şchiau o reprezintă activitatea sa de lector de limbă, cultură şi civilizaţie românească în străinătate, în spaţiul germanic mai ales. Astfel, Domnia Sa a predat, timp de mulţi ani, cursuri de profil la universităţile din Berlin, Leipzig şi Tübingen. Cu ocazia prezenţei sale în Germania a descoperit şi valorificat, împreună cu Flora Şuteu, un fond de manuscrise provenind de la Mite Kremnitz, între care şi un faimos album cu poezii scrise de Eminescu însuşi, numit de către Perpessicius „caietul roşu“, şi care se află acum în păstrarea Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca, un caiet considerat pierdut. Tot ca lector la Berlin, domnul Şchiau a contribuit în mod decisiv la acordarea numelui lui I. L. Caragiale unei mari biblioteci din Berlin […]

După pensionarea de la Filologia clujeană, Octavian Şchiau a pus bazele învăţământului filologic universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, secţie la care a atras nume importante ale culturii şi ştiinţei noastre: Vasile Fanache, Mircea Popa, Constantin Cubleşan, Mircea Braga, Mircea Tomuş, Alin Mihai Gherman, Eugen Beltechi şi alţii.

Pentru aceste merite avute pe tărâm educaţional, în 2004, la propunerea ministrului învăţământului, preşedintele României i-a conferit Ordinul Meritul pentru Învăţământ în grad de comandor”, notează profesorul Ilie Rad în revista Apostrof.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.


NapocaNews

 

 

 

22-11-2013  
,